Hmmm. Acuma stau si eu si ma intreb, oare un film, asa cum spui tu: "curat", "intim" si "revelator" se putea face intr-adevar despre Maradona? Putea oare cineva, o figura distinsa de genul realizatorilor de documentare �* la Discovery, sa stea langa un mujic balonofil ca Maradona si sa spuna lucruri nu numai esentiale dar si surprinzatoare, pe o voce calma si monotona, despre viata privata a "dumnezeului"? Si nu numai sa stea pe langa Maradona, dar sa-l si implice in propriul documentar incat sa-l poata face un element atat activ cat si confesiv? Sa zicem ca eliminam, din motive politice, posibilitatea ca un producator profesionist si impartial de documentare biografice sa faca un film despre Maradona. Insa daca motivele politice mai sus mentionate ar fi inexistente, oare profesionalismul si impartialitatea regizorului ar fi de ajuns ca documentarul sa fie un succes? Si, atentie, vorbim de Maradona! Un fotbalist-legenda ratat, cu pretentii politice de un rudimentarism becalian absolut. Normal ca nu! Pentru a-i putea intra pe sub piele unui Maradona, trebuia sa devii tu insuti un Maradona la filmari. Si pun pariu ca "dumnezeul" nu s-a simtit niciodata mai bine in viata lui decat atunci cand a marcat golul impotriva Angliei cu mana si cand isi facea filmul impreuna cu Kusturica. E o chestiune de orgoliu e adevarat, unul primitiv si obtuz, insa eminamente necesar pentru a-l putea descuia pe Maradona. De aceea, intr-adevar cu lipsurile lui si cu epatarile lui inutile, Kusturica e perfect ales. Un Kusturica cu orgoliul lui nationalist si provincial e perfect pentru a putea duce o discutie revelatoare despre Maradona gen "la o bere", singura instanta de altfel in care poti vedea un om ca Maradona destainuindu-se in fata camerei de filmat. Insa daca el intr-adevar are CE sa destainuie si CE sa reveleze e o alta problema. Intentia lui Kusturica a fost indeplinita. Care vreti un strop din strafundurile "gandirii" maradoniene uitati-va la film. Se vede ceva, nu se vede, eh asta e problema "dumnezeului".
Legat acum de problemele tehnice ale documentarului, de prea desa aparitie a lui Kusturica in fata ecranului, si de prea insistentele si inutilele secventele din filmele sale adaugate materialului despre Maradona, toate acestea nu sunt decat o doza poate prea naturala a orgoliului balcanic tipic Kusturica. Nu poti avea un echivalent dumnezeului "mana-picior" fara sa te prefaci si tu ca si regizor intr-o deitate a filmului. Ca nu-si are locul, ca e exagerata, e un compromis la care Kusturica trebuia sa ajunga incat sa scoata tot "sucul" din Maradona. Numai zeii intre ei pot vorbi ca de la om la om (vezi tema de la cineclub). Acuma, intre noi fie vorba, mie imi placea CA KUsturica aparea din cand in cand pe ecran, asa il mai vedeam si eu la fata pe Maître.
