Desi a trecut ceva timp de la premiera filmului simt ca am si eu ceva de spus in legatura cu acest film sclipitor.Dupa 5 vizionari in diferite sali cinematografice am elaborat si eu o mica cronica.Optimismul este imbelsugat datorita faptului ca sunt interesat mai ales de cinematografia romaneasca si entuziasmului pe care mi l-a provocat acest film.
Iata:
Nunta Muta
Un debut de calitate superioara:
Spectacolul vietii,umorul debordant,tragedia amara ,umbrele trecutului sunt redate cu maiestrie de catre Horatiu Malaele in debutul sau regizoral si anume “Nunta Muta”.Acesta imbina toate caracteristicile mentionate mai sus intr-un mod caricatural,teatral( este o calitate) si tragi-comic reusind astfel sa ofere spectatorului privilegiul de a pastra in minte multa vreme dupa vizionare atmosfera creata de povestea filmului.
Tema este placuta auzului/citirii/deducerii adica aceea a iubirii si respectului fata de un ceremonial si a semnficatiei acestuia:NUNTA.Prin aceasta Malaele incearca sa tinteasca in mai multe puncte ,sa ironizeze,sa subtilizeze,dar in nici un caz sa serveasca adevaruri la tava care in prezentul nostru probabil ca nu ar mai conta.Teatralismul de care absurd este acuzat filmul este de fapt marele sau punct forte deoarece prin acesta se reuseste o asemenea caricaturizare a personajelor,situatiilor,umorului.Motivatia de a pune accent pe aceasta latura in redarea dramatica a povestii propriu-zise,in salturile umorului jucaus si nebunatic este usor sesizabila:Horatiu Malaele este un veritabil om de teatru,iar valoarea filmului ar fi fost scazuta daca aceasta maniera teatrala nu s-ar fi manifestat.
Tema filmului isi gaseste adevarata identitate prin jocul actoricesc reusit(se exclud scenele din prezent),prin umorul care incearca sa scoata in evidenta o trasatura marcanta a poporului roman:aceea de a face haz de necaz in pofida tuturor amaraciunilor vietii; scena din carciuma cand Gogonea este luat peste picior reprezentand un exemplu elocvent in acest sens.Cum spuneam prin tema se incearca tintirea mai multor puncte mare parte dintre acestea fiind de ordin dramatic umorul fiind un mijlocitor ce actioneaza intr-un mod debordant intre spectator si faptele de pe panza.Prin tema intra in scena subiectul de inspiratie reala,dar original prin esenta surprinzand prin mijloace inedite greutatile unui regim comunist care a lasat in urma lui drame profunde,memorii sterse si mentalitate sfaramata sub bocancii unei ideologii menite sa fie tartora de suflete.
Nunta dintre doi tineri pe nume Iancu si Mara este intrerupta de vestea mortii lui Stalin nascand astfel o comedie umana in spatele careia salasluieste o tragedie completandu-se reciproc in amalgamul intrigii si a povestii propriu-zise.Graitoare este nunta muta,graitori sunt nuntasii siliti de conjunctura nefavorabila sa fie la fel de plini de viata ca intr-o nunta adevarata ,nepasandu-le de recunostinta ce trebuia datorata unui tiran ce le-a smuls pamanturi pentru a le alipi unui imperiu cenusiu si morbid.Malaele puncteaza magistral aceste aspect transformand povestea personala a unor oameni prea ingaduitori cu viata aspra intr-una plina de moralitate sugerand astfel un patriotism subtil lipsit de exagerari superficiale.
Desi inceputul nu este spectaculos si lasa o oarecare impresie de incordare,de fortare,de formalitate prin filtrul actoricesc si umoristic acesta se redreseaza sigur prin aparitia batranelor si a fantomei lasand o senzatie de straniu incluzand subtile trimiteri la scrierile cu caracter fantastico-psihologic ale lui Mircea Eliade reusind astfel sa pregateasca bine terenul pentru spectacolul ce va urma.Superbul cadru din lanul de grau acompaniat de goalele corpuri ale celor doua personaje principale Iancu si Mara si muzica lui Alexandru Andries reprezinta inceputul expresivitatii regizorale expresivitate ce se va manifesta foarte puternic si in scena trecerii circului,nuntii propriu-zise,Marei in ploaie cu rochia de mireasa patata de sangele lui Iancu.Continuand intr-o atmosfera plina de viata oferindu-ne din prima savurosul joc actoricesc al lui Valentin Teodosiu care creaza un personaj pitoresc si specific mentalitatii romanesti.Una dintre cele mai bune scene ale filmului se consuma in carciuma apogeul fiind atins de disputa dintre Aschie(Teodosiu) si Vrabie(Tudorel Filimon) ce mai degraba smulge zambete prin atmosfera si aerul sugubat.In peisaj isi mai fac aparitia Dan Condurache intr-un rol de chefliu pus pe glume cu accente intelectuale,Doru Ana expresiv si Serban Pavlu in rolul profesorului trasnit.Poate ca glumele nu isi ating efectul scontat si vor fi interpretate ca niste momente oarecum distantate de comicul popular romanesc insa aceste minore greseli pot fi trecute cu vederea in detrimentul entuziasmului fata de comunitatea din acel sat si culoarea vie prin care este caracterizata.Vestea ca Iancu doreste sa o ia pe Mara de nevasta pune micuta comunitate in miscare.Urmeaza o alta scena si anume cea din grau cu Iancu si Mara surprinsi in timpului unui act sexual caracterizat drept “ancestral” continand anumite simboluri din care putem intelege mai bine ce se va intampla:secventa cand Mara este practic ingropata in grau fiind un exemplu elocvent.Aceasta scena vine in continuarea celei in care Smaranda isi face aparitia deranjand intimitatea celor doi reprezentand semnele tragediei ce va urma.
Filmul ne poarta mai departe pe o scena in care regizorul si-a punctat insistent expresivitatea si anume:a vederii filmului incadrat intr-un model de tip propagandistic savuroasa nefiind vizionarea filmului ci prostia pe care acesta o declanseaza intre membrii de partid scotandu-le in evidenta servilismul si infantilitatea din gandire.Continuarea se va materializa prin momentul trecerii alaiului de circari cu George Alexandru maestru de ceremonii lasand in urma o gama variata de semnificatii spre exemplu:secventa in care observam o sclava de culoare cu figura trista captiva intr-o cusca poate sugera senzatia de sclavie impusa de sovieticii mentalitatii poporului roman in timpul regimului comunist.
Mergand mai departe ziua balciului prezinta alte simboluri ale deducerii punctului culminant speciala in primul rand fiind cel al violului si a stemei sovietice interpretate intr-un mod mai degraba formal avand in vedere faptul ca la inmormantarea Smarandei se rade scena fiind salvata de aparitia fantomei ce atrage dupa sine temeri,dezgropare,superstitii,etc.Urmatoarea secventa din camara cu Mara ingandurata si Iancu este inedita in sensul ca la un moment dat pe gatul Marei se poate observa un semn care reprezinta harta Romaniei fara Basarabia.Remarcam astfel tendintele de exprimare a identitatii patriotice ale regizorului tendinte ce nu cad intr-un superficialism care nu este necesar.
Apoi devenim partasi la inceputul nunti mustind a cantec,veselie,glume bune,atmosfera prietenoasa pana cand incepe proto-drama.In mijlocul petrecerii un cadru militar rus insotit de un translator si de Gogonea anunta alaiul de nuntasi de moartea lui Stalin care nu starneste parca nici un interes in randul petrecaretilor mai mult mirati(replica lui Tudorel Filimon la auzul vestii: “Sa fie sanatos…” se numara printre cele mai savuroase).Prin infantila prostie a lui Gogonea care intrebandu-l pe cadru de ce inmormantarile sunt interzise cand si pe tovarasu’ Stalin il inmormanteaza primind o palma zdravana si fiind amenintat cu arma oamenii par sa inteleaga ca nu e de glumit cu rusii si dupa o mica consfatuire se decid sa paraseasca locul.Se lasa seara si observam ca alaiul se reintregeste in liniste fiecare ajutand dupa puteri dand startul nuntii propriu-zise…si mute.Situatiile hazlii sunt de mare efect si chiar daca in anumite momente acestea frizeaza realitatea nu devin enervante sau inutile.Printre cele mai amuzante momente se numara dansul mirilor si lautarii care falseaza acoperindu-si instrumentele cu carpe pentru a nu provoca zgomot.Punctul culminant este excelent si nu ma incurc sustinand aceasta afirmatie.Din momentul cand socrul mic da cu palma in masa si adevarata nunta incepe pana cand camionul plin cu barbatii nuntasi se departeaza se creeaza o stare de veselie si bucurie alternata cu o profunda dezamagire.Urmarirea transmiterii acestor stari este bine tinuta in frau lucru admirabil pentru un debutant in regie.Ne intoarcem in prezent si intelegem intreaga poveste din spatele disparitiei satului,asistam la tragedia batranelor iremediabil dezamagiti ca veselia nu a continuat,dar ne amuzam amar de reporterul jucat de Ovidiu Niculescu punandu-i intrebari unei batrane care nu il intelege si poate ca nu isi doreste sa inteleaga.Filmul se termina bine pe acordurile chitarei lui Alexandru Andries si cu un cadru reprezentand in ansamblu complexul de fabrici in ruine si fantoma fugind dezordonat printre noroaie.
La succesul acestei povesti nu ar fi drept ca meritele sa ii fie recunoscute doar lui Horatiu Malaele ci si lui Vivi Dragan Vasile pentru imaginea de o calitate foarte buna si grija pentru culori si nuante,co-scenaristului si co-producatorului Adrian Lustig care dintr-o sursa de inspiratie reala a imaginat o poveste tragi-comica si sclipitoare,actorilor ce dau viata personajelor cu naturalete(in special Meda Victor si Alexandru Potocean).Filmul in ciuda defectelor sale care sunt de ordin formal si se pot cu trece cu usurinta peste ele avand in vedere ca discutam despre un debut are o serie de calitati ce nu pot fi ignorate:tragic-comic,moralist,colorat si subtil.
Tragi-comic:alternanta acestor doua caracteristici este impletita inteligent urmarind astfel ca spectatorul sa ramana cu ceva dupa vizionarea filmului.
Moralist
rin accentuarea subtilitatilor povestea se doreste a fi una cu talc sugerand cu o voce inceata,dar puternica ce se adreseaza in special celor care intr-un fel sau altul au avut de suferit de pe urma regimului comunist si celor ce nu au apucat sa savureze gustul amar al unei ideologii cenusii sa reconsidere prezentul si libertatea.
Colorat:Horatiu Malaele a reusit prin intermediul unor actori talentati si al teatralitatii sale pregnante sa creeze o lume plina de viata angrenata intr-un spectacol mai frumos sau mai aspru:spectacolul vietii.
Subtil:folosirea acestui mijloc este potrivit pentru scoaterea in lumina a unor adevaruri si realitati in special de natura dureroasa cu urmari tragice.
Intr-un cinematograf ce se zbate intre afirmare si dizgratie de partea afirmarii fiind tineri regizori si exemplele se cunosc care reusesc sa faca filme reusite,sa construiasca situatii si personaje care datorita caracterelor cu care sunt inzestrate devin capabile sa ramana in constiinta publicului,iar de partea dizgratiei stand acei bolnavi de imaturitate care nu au capacitatea necesara pentru a intelege ca timpul lor a trecut si ca au spus tot ce au avut de spus iata ca Horatiu Malaele a ales o cale dreapta si daca va continua sa paseasca pe ea ii va aduce pe viitor meritate aprecieri.
Un debut de calitate superioara!
Drumea Bogdan