[Led-Ze-Pencil]

E o problemã de culturã generalã, nici mãcar de documentare, dar filmul lui Mãlãele nu depinde 100% de moartea lui Stalin, pentru cã nu este despre aºa ceva. Am mai spus, nu trebuie eludatele datele „problemei”. Mãlãele vorbeºte despre un sat românesc de dupã rãzboi, unde comunismul încã nu ajunsese, dar trupele sovietice erau pe-aproape. Odatã cu acestea soseºte ºi comunismul, dictatura, care sunt impuse cu pumnul. Dacã la sfârºitul filmului a scris „S-a întâmplat în România anului 1953”, respectiv într-un sat de atunci, trebuia sã se documenteze despre acel sat. Acel sat nu corespunde realitãþii, nu 9 martie. Fetele de mãritat nu se reg...lau în piele goalã în mijlocul câmpului... În alte sate, la moartea lui Stalin oamenii erau consternaþi. Nu supãraþi, sau bucuroºi. Erau consternaþi, crezuserã cã nu va muri niciodatã. În satul lui Mãlãele, oamenii nici nu prea auziserã de Stalin, sã fie sãnãtos, au zis ei, ºi ce dacã a murit?! Acesta nu e satul anului 1953, ci cu mult mai în urmã, când Stalin nu reprezenta un pericol direct. Problema e cã acþiunea nu trebuia limitatã la o perioada foarte scurtã, iar pe generic sã nu parã 1953.

Iti dau dreptate, mai ales pentru ca-mi dai dreptate si aduci argumente in plus ca satul ala nu putea exista asa la 1953. Da, exact, oamenii nu prea stiau ei cine e Stalin. Faceau glume "a murit? sa fie sanatos" lucru pt care probabil trebuia impuscat si ala care-o spunea. Fetele in camp in pielea goala - asta e discutabil, cum zice Toparceanu in Viata la tara: am vazut aici intr-o noapte niste fapte care m-au scandalizat. Dar macar era noapte

Altceva nu inteleg eu. Unde bati? Zici ca povestea era credibila, satul putea fi asa cum e in film daca era mai la inceputul comunismului, mai spre 46-47? Si pe generic sa nu apara 1953, dar ce? daca atunci a murit tartorul? Zici sa fi fost anii in care nu incepuse inca dictatura?

Pai Bratienii erau morti in 53, Iuliu Maniu tot asa, dupa 6 ani grei de temnita, Argetoianu mort, nu mai zic de Antonescu et Co executati inca din 46. Inca nu se impusese dictatura?

si oricum, uite la o cautare simpla, ce am gasit despre viata la sate in anii dinainte de 53:

MIROS DE COLECTIVIZARE. Dupã "proclamarea Republicii Populare" la 30 decembrie 1947, prin abdicarea Regelui Mihai I, comuniºtii preiau in totalitate conducerea administrativã a statului. Prin alegerile falsificate din noiembrie 1946 iºi asiguraserã controlul Parlamentului, ulterior schimbãnd ºi administraþia localã cu persoane fidele. Astfel cã, incepãnd cu ianuarie 1948, guvernul Groza nu "se mai poartã cu mãnuºi" cu sãtenii ce protestau din cauza cotelor sau preþului impus la cereale, iar "aparatul represiv" devine mult mai "hotãrãt" in stingerea revoltelor.

Comuna Piatra Olt, jud. Romanaþi, a fost scena unui astfel de "conflict al colectelor". La 18 ianuarie 1947, in jur de ora prãnzului, cãteva sute de locuitori (400-500, iniþial, sau 300, ulterior) s-au opus mãsurilor de "blocare" pe cãmp a porumbului care se executau in satul Criva, comisia localã fiind in acel moment in curtea unui þãran pe nume Marin Militaru. Mulþimea revoltatã a insultat comisia care realiza "misiunea", cerãndu-i oprirea ei, "pe motiv cã nu se face just".

Mai mult, þãranul Marin Oprea l-a lovit pe inginerul Victor ªeu, preºedintele comisiei. De asemenea, a fost lovit ºi primarul comunei, ambii fiind "luaþi spre primãrie". Comandantul Sectorului de Jandarmi a cercetat cazul, ulterior reþinãnd un grup de "instigatori" ºi un grup de "agresori", cel mai probabil selectaþi aleatoriu. Aceºtia urmau sã fie trimiºi in judecata Tribunalului Militar Craiova. In tot acest timp, in faþa postului de jandarmi s-au adunat circa 200-300 de sãteni. Ei au blocat intrarea ºi au cerut punerea in libertate a celor reþinuþi. Comandantul de Sector, primarul ºi notarul au somat mulþimea sã se imprãºtie. Acest obiectiv a fost atins numai dupã intervenþia unuia dintre reþinuþi, care a recomandat mulþimii "sã fie liniºtiþi cã nu va fi nimic".

A doua zi, comandantul Legiunii ºi prefectul judeþului s-au deplasat la faþa locului pentru cercetãri, alãturãndu-se comisarului ªtefan Sãndulescu, delegatul Inspectoratului Regional de Siguranþã Craiova. In final, cei reþinuþi au fost trimiºi in judecatã la Tribunalul Militar Craiova. Cercetãrile ulterioare au stabilit cã "autorul principal" era un anume Petre Vãlcea, preºedintele filialei locale a Frontului Plugarilor, care a convocat la primãrie o adunare de partid.

DREPTATE CU CIOMEGELE. Uneori, intre þãrani ºi colectori s-au iscat bãtãi cu ciomege, temperate doar de intervenþia jandarmilor. La 25 ianuarie 1948, in comuna Fumureni, jud. Vãlcea, þãranul Ion ªerbãnicã "a avut o atitudine ostilã faþã de comisia de colectare in timp ce aceasta strãngea cota la porumb", relateazã raportul postului local de jandarmi. In cãteva minute, aproximativ 50 de locuitori inarmaþi cu ciomege au impiedicat activitatea colectorilor, "spunãnd in acest timp cã nu le vor mai permite sã colecteze nici o cantitate de porumb". Incetarea activitãþii comisiei a dus la imprãºtierea locuitorilor. In aceeaºi zi, datoritã reluãrii activitãþii comisiei, populaþia s-a adunat "in numãr mare la primãrie", oprind orice activitate a comisiei, huiduind-o ºi strigãnd in cor: "Pe timpul lui Maniu nu s-a colectat porumb!". In urma deplasãrii imediate la faþa locului a comandantului de sector, jandarmii au identificat ca "instigatori ai acþiunii diversioniste" un numãr de 12 þãrani, "care au fost reþinuþi ºi predaþi Serviciului de Siguranþã Judeþean Vãlcea cu actele dresate". Conform anchetei Inspectoratului de Jandarmi Craiova, ar fi fost identificate ca singure motive care au determinat aceste acþiuni protestatare doar cele legate de propriile lacune organizatorice: "Nu s-a fãcut complet lãmurirea populaþiei de necesitatea colectãrilor executate. Lipsa de tact a comisiilor respective. Nu se colaboreazã intre organizaþiile de masã respective".

Pe parcursul anului 1948 ºi in 1949, nivelul cotelor a crescut "ameþitor", þãranilor fiindu-le din ce in ce mai greu sã-ºi achite obligaþiile faþã de stat. Pentru "eficientizarea" colectãrilor, guvernul a dispus strãngerea cotelor direct de pe cãmp, in momentul recoltãrii. Þãranii invãþaserã sã "pãcãleascã sistemul", fie cã nu declarau intreaga cantitate recoltatã, fie cã ascundeau o parte din cereale. Dar strãnse direct de pe cãmp, cotele erau predate la nivelul stabilit de guvern.

Insã Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romãn din 3-5 martie 1949 a "rezolvat" chestiunea proprietãþii private in agriculturã, trasãnd "sarcinile partidului in lupta pentru intãrirea alianþei clasei muncitoare cu þãrãnimea muncitoare ºi pentru transformarea socialistã a agriculturii". Incepea deci colectivizarea, iar locuitorii satelor erau "invitaþi" sã se inscrie "democratic" in Gospodãriile Agricole Colective.

"Comunizarea" agriculturii, sarcinã de partid
Dupã Congresul de unificare al PCR cu PSD prin crearea Partidului Muncitoresc Romãn (21-23 februarie 1948), comuniºtii au considerat chestiunea colectãrilor o problemã "de partid ºi de stat". Campania strãngerii cotelor trebuia sã se facã "in spiritul" rezoluþiei Plenarei PMR: "Interesele þãrãnimii muncitoare nu pot fi rezolvate decãt prin luptã, in alianþã ºi sub conducerea clasei muncitoare, impotriva exploatãrii capitaliste, pentru limitarea elementelor capitaliste la þarã, pentru intãrirea poziþiilor democraþiei populare". Membrii de partid aveau datoria sã contribuie la buna desfãºurare a strãngerii cotelor, fiind infiinþatã o Comisie de stat pentru colectarea cerealelor pe anul 1948. Sarcinile de partid in vederea "desãvãrºirii" acestui "obiectiv" constau in "mobilizarea organizaþiilor de partid ºi a organizaþiilor de masã (Frontul Plugarilor, Uniunea Popularã Maghiarã, Sindicatele de salariaþi agricoli) in vederea organizãrii unei acþiuni de lãmurire a þãrãnimii muncitoare ºi a salariatului agricol pentru sporirea comisiilor de colectare judeþene; mãsuri de control". Pe timpul campaniei de recoltare, organizaþiile de partid urmau "sã mobilizeze indrumãtorii din reºedinþele de judeþ ºi reºedinþele de plãºi - bine aleºi ºi instruiþi anume in problema colectãrilor - pentru a folosi duminicile ºi alte zile de sãrbãtoare in diverse comune". Acþiunea trebuia susþinutã ºi propagandistic printr-o "largã difuzare a ziarelor Scinteia ºi Scinteia Satelor, urmãrindu-se inþelegerea articolelor privind colectãrile".

Cam asa. Iar in film ce zicea taranul ala vajnic, acel viteaz dizident, unui activist? "Zice c-ar intra in partid, dar mai degraba ar intra in ma-ta!". Uau! Numai de-astia sa fi avut, nu se mai facea colectivizarea.