[gionloc]

Nu vreau sã mai insist, dar mã uitam cum cãuta Maier sã includã “Nunta mutã” într-un stil, într-un curent, în ceva, adicã într-un ºablon, ºi nu reuºea. Acest lucru îl nemulþumea. Nu vreau sã spun cã Mãlãele a fost excesiv de original, ba chiar a pierdut la acest capitol fãcând trimiteri la filme celebre, dar nu chiar atât de mult.

s-avem pardon, nu incercam asa ceva!
dimpotriva, incercam sa arat ca daca malaele pastra o anumita coerenta stilistica, reprezentationala, filmul intra intr-o alta sfera!
sau, daca vrei, aratam ca oricum am privi povestea sa, nu tine!
mai departe:

exact cum spunea Led-Ze-Pencil, si eu cred (si am spus asta in articol) ca in cinema trebuie sa te dedici subiectului. cind ai ceva de spus nu pornesti de la premisa ca tu vrei sa faci un film care sa placa si inteleptului si prostului, si initiatului si profanului (mie mi se strepezesc dintii in fata alaturarilor astora sau in fata unor sintagme gen 'orgasm cosmic', sau in fata unor cautari ale 'vesniciei' - sintagmele astea, dupa o spusa de-a lui hegel despre lucrul in sine al lui kant, sint ca noaptea, cind toate vacile is negre!), ci pornesti de la subiect si ramii la el: faci in asa fel incit expunerea lui sa fie adecvata, sa fie cit mai curata, cit mai fluida, cit mai coerenta. asta face puiu in filmele sale: subiectul, tema (care ii unitara de obicei - e o singura chestie!) isi gaseste materializarea potrivita.

vreau sa spun ceva si despre diferenta dintre injuratura lui puiu si cea a lui malaele.
o sa incerc iarasi o reliefare plastica in doi pasi, care sper ca nu va aprinde persoanele sensibile.
pasul I.
diferenta dintre marfa si banii si dincolo de america la capitolul injuraturi
e exact diferenta dintre Salo si un film porno in reprezentarea organelor sexuale.
pasul II.
nunta muta e mai aproape de un film porno decit de Salo.

injuratura lui puiu reprezinta normalitatea personajelor sale. ele nu o fac ostentativ, o fac fiindca asa is ele, aia e lumea lor. iar puiu intra in lumea lor adecvat - cu camera in mina, cu o imagine saraca, fara efecte pompoase, fara acadele.

puiu e stapin atit pe poveste (pe subiect, pe istoria pe care o spune) cit si pe stil (forma, expresia in care imbraca povestea).
malaele nu e stapin pe nicicare dintre ele - de unde varza reprezentationala si toate burtile din poveste.
puiu e interesat de prsonajele sale, sta cu ele si le prezinta in traiectoria lor momentana - care, mai apoi, daca devine o imagine a societatii marginale sau interlope (baeti de cartier flusturatici, superficiali, etc. valiza, mafie), e treaba criticilor, sociologilor, bla bla bla. cum ar veni - autorul e interesat de poveste si lasa restu lumii sa caute sensuri.
malaele nu prea stie ce e cu personajele sale, el (Autorul) are probleme cu lumea actuala, el vede cumva societatea, el simte cumva lucrurile si foloseste personajele in asa fel incit sa arate pe ecran credintele sale. si nu numai ca le arata, le si rosteste, ca poate noi nu sintem capabili sa le culegem din imagini.

ca povestile lui puiu nu plac, e ok, insa nu stiu cine poate contesta ceea ce eu afirm mai sus: ca puiu realizeaza o buna adecvare intre subiect si expunere. adica, dpdv conceptual, filmele sale sint OK! la malaele eu asta am cautat sa arat: ca dpdv conceptual filmul sau nu e ok!

din nou vreau sa ii dau dreptate lui Led-Ze-Pencil. daca malaele facea o pictura, probabil ar fi aratat cum o descrie Led-Ze mai sus.