|
Lucian Maier a mai scris:
“În film, cazul e îmbrãcat în douã coperte din prezent, unde o echipã de reporteri se intereseazã de presupuse fenomene paranormale care au loc pe vatra fostului sat.
Prima problemã a filmului e datã chiar de aceste coperte.(....)
Dacã pornim de la cele ce se desfãºoarã în copertele filmului, rostul acestor episoade este acela de a prilejui critica societãþii actuale româneºti - politicieni de rahat, oameni sãrmani, oropsiþi, reporteri ahtiaþi dupã SENZAÞIONAL care, în fapt, sînt niºte neciopliþi incapabili sã pãtrundã mãreþia istoriei pe care o cerceteazã. E o imagine pe care o vedem în mai toate filmele autohtone care vor sã fie fine observatoare ale modalitãþii româneºti de a-fi-în-lume,
(.....)Cred cã tipul acesta de criticã a sferei politice sau a jurnalismului este prea grosierã, prea la îndemînã cînd vine vorba de a da peste nas, încît sã mai impresioneze pe cineva sau sã mai fie credibilã.(....)
Aceastã senzaþie de suficienþã auctorialã putea fi ocolitã dacã nu existau prologul ºi epilogul actual. Povestea era mai curatã, didacticismul era evitat, prezenþa autorului era mai discretã ºi, astfel, mai onorabilã”.
Ceea ce am zis ºi eu cã paranormalii sunt din alt film.
Judecând dupã verdictul final, cum cã debutul lui Mãlãele în film este unul teribilist, consider cam acrã cronica lui Maier. Prea multe ambiþii îi pune lui Mãlãele în cârcã. În condiþiile în care ce fãcea el pânã acum era foarte bine, m-a surprins ºi pe mine trecerea sa la film, dar nu consider cã a fãcut-o ca sã-i dea pe alþii la o parte. Trebuia, totuºi, sã-ºi închipuie cã pretenþiile de la el vor fi mai mari.
Iar dacã românii nu vor merge nici la acest film, sã le fie ruºine !
|