http://agenda.liternet.ro/articol/81...unta-muta.html
Debut teribilist - Nuntã mutã
Lucian Maier
(fragmente)
[...]
Horaþiu Mãlãele pare ajuns în faþa încercãrii definitive: ori demonstreazã tot, ori s-a gãtat pentru totdeauna. Ori în artã ºi, în genere, acolo unde e vorba de subiect, stil ºi structurã, abundenþa tematicã ºi eclectismul reprezentaþional dãuneazã proiectului ºi pune autorul într-o poziþie discutabilã.
[...]
Nuntã mutã seamãnã cu un bãrbat care vrea sã piºte un pahar de rom cu Leana ºi Costel, dupã-masa, - cã umorul filmului nu prea depãºeºte calitatea livratã de Vacanþa Mare -, apoi vrea sã ajungã la timp la balul organizat de soþie în scopuri filantropice - cã filmul vrea sã afiºeze ºi o certã þinutã intelectualã, sã fim convinºi cã pretenþiile sale culturale stau în picioare -, iar la final vrea sã ºi plîngã în faþa soþiei, acasã, în dormitor, din regret cã nu a ajuns la timp la bal - cãci, finalmente, pelicula lui Mãlãele vrea sã fie ºi dramã de soi. Eu nu spun cã nu le poate face pe toate, însã bãrbatul acela e cam artificial, cam fãþarnic. Glumele de Vacanþa Mare ºi încercãrile poetice �* la Erice nu prea puºcã laolaltã. Nuntã mutã e ºi ºuetã, e ºi spectacol de varietãþi, e ºi metaforã, e ºi film fantastic, e ºi love story, e ºi film politic, e ºi criticã a media-realitãþii, e ºi o prãbuºire în dimensiunea bucolicã a spaþiului românesc, e ºi traversare a decãderii contemporane (o decãdere afirmatã de autorul peliculei).
[...]
In ce priveºte referinþele din Nuntã mutã, Mãlãele pare un învãþãcel care ajunge la curtea unor mari cineaºti (Fellini, Chaplin, Erice) ºi, pentru început, copiazã imaginile create de maeºtri, cum se întîmpla în ºcolile de picturã din Renaºtere, de exemplu. Lui Mãlãele îi lipseºte siguranþa ºi inteligenþa ludicã a unor postmoderni veritabili.
[...]
La toate acestea ar mai fi de adãugat, ca problemã, goana dupã poante. Aproape fiecare linie de dialog conþine o sentinþã despre ceva sau adresatã cuiva, spusã pe un ton glumeþ, pentru a cãpãta efect. ªi dupã fiecare astfel de replicã cei de pe ecran se sparg de rîs. ªi oricît de mult ar încerca spectatorii sã þinã pasul cu personajele de pe ecran, e imposibil sã hãhãi continuu ºi la orice fel de glumã. Faza e cã de la o vreme tipul acesta de reacþie devine obositor ºi, per total, cei aflaþi pe ecran ajung sã rîdã mult mai mult decît spectatorii din salã.
Pe de altã parte, comicul împlinit este cel ne-cãutat, un comic în care observãm ºi o consistentã urmã dramaticã: întîlnirea nuntaºilor cu ofiþerul rus, de exemplu, conþine un tragi-comic candid, remarcabil. Însã, la fel ca în cazul tuturor lucrurilor reuºite în acest film, efectul lor este limitat per total, prezenþa lor nu poate salva ansamblul. În sensul acesta, al lucrurilor remarcabile, pe Nuntã mutã o paºte un pericol: în cazul în care cineva vrea sã laude ceva în mod insistent, poate vorbi despre imagine (care îi aparþine lui Vivi Drãgan Vasile), la fel cum în cazul Îngerului necesar era elogiatã unanim muzica.
*
Trebuie sã fie clar: Nuntã mutã nu e un film odios, precum Marilena, de exemplu. E un film care poate fi vãzut ºi plãcut, însã e un film în care observãm prea multe pretenþii ºi prea puþinã împlinire. E un film care pe alocuri te rãpeºte, e un film care pe alocuri strãluceºte. Însã Nuntã mutã strãluceºte ca o bijuterie falsã. De la distanþã îþi ia ochii, îþi furã privirea, însã dacã te apropii ºi o examinezi cu atenþie realizezi cã nu e mare lucru de capul sãu. Nuntã mutã e doar un debut teribilist.
Sau cititi toata cronica
