[mirodoni]

Ce spui? In 1953 comunismul era asa, o circoteca in aer liber? Nu incepuse deja cooperativizarea, din 49? Pacalirea statului era de fapt o lupta incrancenata intre tarani si oficiali. Se lasa cu batai si omoruri la greu. Chiar si revolte, dezorganizate, razlete, dar erau. Poate ar trebui sa te mai documentezi un pic.

N-am vrut sã intru în amãnunte ºi eram sigur cã mã vei trimite sã mã documentez. Ai sã te miri dacã am sã-þi spun cã eu am trãit acele vremuri. Au fost întovãrãºirile, colectivizarea ºi apoi cooperativizarea. Începuse în 49, dar s-a terminat, zice-se, în 62. În satul meu nu s-a terminat niciodatã, pentru cã era zonã deluroasã ºi s-a desfiinþat ºi întovãrãºirea. Aºa cã erau mari diferenþe de la o zonã la alta. În satul cu nunta mutã, comunismul era o circotecã, colectivizarea nu începuse, iar oamenii pãcãleau statul ºi nu se revoltau. Care e problema ?!

Dar nu de tensiunea asta care tine de ISTORIE vorbeam, ci despre cea dramatica, din film. Aia nu exista, nu e construita. E totul asa un idilism bucolico-pasunistic satesc peste care vine la un moment dat amenintarea unuia rau cu medalii in piept cum ca daca nu opresc nunta e de rau. Si cam atat.

Cam atât în acest film. Cât voiai? Continuarea o ºtim din realitate, din cãrþi ºi documente, sau din alte filme. În filmul lui Mãlãele se vorbeºte doar despre un moment anume. Noi trebuie sã discutãm despre filmul pe care l-a fãcut el, nu despre altul, pe care l-am fi fãcut noi. Dacã nu era tensiune care sã þinã de istorie, nu era nici altfel de tensiune, era idilism. Despre construcþia dramaturgicã sunt alþii mai în mãsurã decât mine sã se pronunþe.
Cred cã filmul va fi bine primit de public. Spectatorului român dacã-i dai sã râdã, râde, dacã-i dai sã plângã, plânge, dacã le dai pe amândouã, ºi râde ºi plânge. Sunt convins cã Mãlãele s-a gândit la acest lucru. Nu s-a gândit, dar nu e singurul, la spectatorii care nu se mulþumesc doar cu atât. ªi se pare cã aceºtia sunt mai mulþi decât ceilalþi.