[VICTORLAND]

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Felini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008