[Led-Ze-Pencil]

N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".
....

Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.

1. E grav pentru ca altfel tot filmul e un mare banc in care e implicat si Stalin, iar ceilalti sunt niste personaje anecdotice, de snoave populare, de-alde Pacala sau mai nou Bula. Daca nu simti in tot filmul teroarea acelor ani - si nu simti, cam toti se caca in capul activistilor de partid, aia sunt caraghiosii satului, ciuca batailor - nu functioneaza nici teroarea care i-a facut sa amuteasca la nunta.

In bancurile cu Stalin sau Ceausescu aparea cate un personaj-erou care le dadea astora cate o replica de te stricai de ras. Era o defulare, asemenea personaje n-au prea existat in realitate. Asa si aici.

3. O fi existand, viziunea asta personala, dar s-o stim si noi. Deocamdata nu vad decat un amalgam de stiluri, de la burlesc kusturician la onirism fellinian etc, totul pe un acuzat teatralism, cum spuneam.

...
10. Inca un lucru care m-a deranjat: exact ca filmele proaste inspirate din viata satului de pana la revolutie, sunt prezente in film ritualurile nuntii si ale inmormantarii, ca s-o duca spre traditie, ciclicitatea vietii ºi alte bullshituri de cosmogonie pãºunistã. Mai lipsea o nastere si-un botez si era perfect.