[Pitbull]

1. Filmul e atemporal in rest dar foarte temporal in momentul esential: joi, 5 martie 1953, moartea lui Stalin. Contradictie grava!

N-as zice. Filmul e înscris clar în contextul temporal si la nivel general, dar nu insistä asupra celorlalte reper concrete de timp - nici nu avea motive; moartea lui Stalin e aici cheia. Iar "atemporalitatea" si "aspatialitatea" nu sunt atât de puternic marcate încât contradictia cu precizia lui 5 martie '53 sä devinä chiar "gravä" - cred cä ea rämâne cam la nivelul unei "oarecari nehotärâri".

2. Filmul e o "rulada" in care miezul e momentul nuntei mute iar restul e construit ca sa fie ceva acolo, sa umple timpul unui lung metraj. Si e construit din prea multe clisee: personaje stereotipe, actiuni stereotipe: mirele afemeiat, logodnica parasita, preotul betiv, activistul idiot, inginerul-inger, prostul satului, curva satului (care nu are corespondent in realitatea acelor ani si locuri) etc. Grav!

Partial ai dreptate:
- "restul ruladei" nu e construit doar ca "sä fie... sä umple timpul", ci e chiar necesar (izolatä, noaptea nuntii mute n-ar fi functionat); problema e cä aceste fragmente anexe (si necesare) sunt fäcute imperfect - cum spuneam (si cäutam sä demonstrez) în analiza mea: intentii bune, finalizate doar partial.
- personajele si actiunile se doresc, în fond, arhetipale; ceea ce le cam lipseste sunt notele de originalitate care sä facä arhetipurile interesante, ferindu-le de cäderea în stereotipie.

3. Citatele din alte cinematografii sunt evidente dar nu se subscriu unei viziuni personale, eventual postmoderniste a filmului (care le-ar justifica existenta)

Viziunea personalä existä, si e foarte puternicä - dar încä insuficient definitä, rotunjitä, completatä.

4. La fel si teatralitatea acuzata a secventelor, lucru care ar putea fi receptat ca o greseala mai ales in cazul unui om de teatru devenit regizor de film.

Despre asta am vorbit si eu pe larg - e cam principala problemä a filmului - arätând pânä unde-i bunä, de ce de-acolo începând devine rea, si ce i-ar fi lipsit ca sä fie genialä.

5. Lipsa justificarilor psihologice a unor actiuni importante, de exemplu momentul cand nuntasii se hotarasc sa dez-mutizeze nunta si sa-si riste viata pentru asa ceva.

Da, cam aici e principala hibä a filmului. Initial, momentul era preconizat ca fiind construit astfel: tensiunea muteniei fortate crestea inexorabil, iar oamenii tot beau, tot beau, asa cä rezistau tot mai greu. In punctul culminant, Tudorel Filimon scäpa un pârt de se zguduiau peretii. Involuntar, toti izbucneau în râs - si râdeau si tot râdeau, din ce în ce mai tare... pânä-si dädeau seama cä prafu' s-a ales de mutenia lor - si atunci, fie ce-o fi! Se dezläntuiau.
Mä bucur cä a renuntat la bäsinä (sunt sätul de poante vulgare, si mai ales sexual-digestiv-urinar-eliminatorii - vezi si obsesiile lui Daneliuc), dar fäcând abstractie de asta, constructia de mai sus era foarte aproape de o solutie valabilä a problemei. Päcat cä n-a pästrat-o, organizând-o în jurul unui incident mai acceptabil.

6. De executie: anacronisme (bicicleta din 1850 cu o roata mare), falsuri istorice (activistii sunt ciuca batailor, colectivizarea e un motiv de panarama) trageri de par (dinamul bicicletei da 220V, linistea de la nunta nu permite nici musca etc) valorificarea bancurilor in locul crearii umorului prin personaje si situatii.

Toate astea s-ar fi integrat perfect, dacä aplica solutia aia cu Gogonea-povestitor-care-le-înfloreste.

La calitati: vizualitate debordanta (Vivi Dragan Vasile?) nonconformism fata de ce este pe piata, vivacitate, coerenta, bune intentii

Da, dar nu numai Vivi: el executä si dezvoltä excelent conceptiile lui Horatiu.