Päi era-n 1963, aveam trei ani, bona mä luase la ea acasä (pe Vasile Lascär, într-o casä din spatele spitalului Cantacuzino, unde la parter s-a fäcut mai târziu o policlinicä, mä uit la ea si-acum cu nostalgie), si a venit fiica ei cu bilete la Scala. N-au mai avut timp sä mä ducä acasä, asa cä m-a luat cu ele. Tin minte cum fugeam toti trei pe Maria Rosetti, sä ajungem la timp. Am ajuns în timpul jurnalului, si au fost unele discutii cu femeia de la bilete, dar au convins-o sä mä primeascä si pe mine (tin minte replicile: "Copiii n-au voie-n salä", "Si ästa ce-i, ästa nu-i copil?"). Rula "Don't Give up the Ship" ("A dispärut o navä"), cu Jerry Lewis. Tin minte din el un singur cadru: când Jerry e mic, în baie, si o strigä pe maicä-sa... (Si un cadru din vorspanul de la "în curând": într-un tunel cade un bolovan din zid, si un tip îl ridicä la loc, în timp ce-n lungul liniei se vede trenul venind.)
Peste câteva zile, aflând cä-s un spectator disciplinat, tata m-a dus la "The 3 Worlds of Gulliver" ("Cälätoriile lui Gulliver"), la Central (în coltul de pe bulevard al Cercului Militar). Din ästa am retinut mult mai multe momente, si mai ales secventa c�*nd regele din Brobdingnag îsi trezea din somn toti curtenii (nu întelegem de ce tot bäteau la usi si mergeau mai departe!), si fuga uriasilor dupä Glumdalclitch, la sfârsit, cu incendierea fânetei (credeam cä de-aia s-a terminat filmul, cä a ars iarba).
Iar în duminica urmätoare, la Doina (vis-�*-vis de B.N.R.), "Cippolino", "Sticletele" si alte câteva filme de animatie.
...si cu asta, am intrat în pâine. Westernuri, capä si spadä, detectivi... Winnetou, Pardaillan, Jean Marais... si, în fiecare duminicä, animatele de la Doina.
|