http://www.ascrie.org/2008/09/22/esq...ctombrie-2008/
Esquire publicã necrologul lui Sergiu Nicolaescu (cinefilul.weblog.ro)
Cel mai recent numãr din Esquire îi dedicã un material amplu lui Sergiu Nicolaescu. Sub titlul „Supravieþuitorul”, articolul prezintã foarte cunoscutul punct de vedere al regizorului, care are senzaþia cã cinematografia româneascã s-a nãscut cu el ºi cã va muri cu el. Nu este nimic nou, aceleaºi teme, aceleaºi marote, aceeaºi adversari. Pe scurt, este deziluzionat cã nu este apreciat la adevãrata sa valoare, crede cã va fi abia dupã moartea sa, dar asta nu îl încãlzeºte cu nimic, dã vina pe critici, atacã stilul minimalist al noul val ºi spune cã orice poate face filme cu o camerã fixã.
Pentru cã risca sã se transforme într-o odã, autorul dã posibilitatea unor critici ºi regizori sã îºi exprime pãrerea despre Sergiu Nicolaescu. Nimic nou nici aici. Îi este apreciatã creaþia de început ºi desfiinþatã cea de dupã 1989. Una peste alta, întreg materialul mi-a lãsat senzaþia unui necrolog, Doamne-fereºte! pentru cã aºa cred cã se va scrie despre el ºi se va vorbi despre el ºi dupã moarte.
CÎTEVA CITATE DIN ARTICOL
Nu aveam prieteni. Nu ieșeam în oraș niciodatã. Eram foarte singur, familia era departe. Dar aveam întotdeauna întâlniri. Femeile mi-erau și iubite, și prietene.
Da, sunt un dinozaur. Dar eu m-am fãcut, prin munca mea. Eu m-am bãtut la viața mea sã fac film. Dupã 89 n-am fãcut cele mai scumpe filme, alții au fost mai scumpi. Eu mi-am recuperat din audiențã toate finanțãrile primite. Ba chiar, înainte de 89, încã trei-patru filme ale altora se fãceau pe banii aduși de mine. Numai coproducțiile strãine au adus țãrii 14-15 milioane de dolari. Mi se pare normal sã câștig astãzi proiecte. Le merit. Timp de 50 de ani am dominat cinematografia.
Sunt de departe favoritul publicului românesc. Filmele mele sunt valabile și astãzi pentru cã eu mi-am depãșit epoca. În filmele istorice sunt de departe cel mai bun regizor pe plan mondial. Sunt foarte bine documentat, asta mã deosebește fundamental de colegii mei. Mihai Viteazul este un film perfect. Este cel mai mare film românesc, fãrã discuție.
CTP este unul care se pricepe la toate, și la sport, și în politicã și acum și la cinematografie. I-am fãcut o hârtie, în care i-am rãspuns matematic la acuze, cum fac întotdeauna, dar nu i-am mai trimis-o. Ãsta e un nebun, mi-am zis, ce-mi trebuie mie? Oricum va cãdea pe limba lui.
Nu mã laud. Încerc sã spun niște lucruri. Pentru unii spun fapte care nu sunt complete. Și într-o zi o sã mã duc. Și oamenii trebuie sã știe cine sunt și ce sunt. Spun despre mine adevãrul. Și aștept sã-mi rãspundã cineva. Dar nu-mi rãspunde nimeni. De ce nu-mi rãspunde critica?
Va veni vremea când vã va pãrea rãu cã ați putut sã mã judecați așa cum mã judecați și acuma. Dar nu-mi mai e util la nimic, cãci va fi oricum dupã moartea mea.