|
Asta e interesant de analizat.
Chiar si cand am atins varful in recunoastere, Palma aia de dor, romanul tot gandeste: film romanesc, sax! Nimic nu-l convinge.
Ca tot vorbeam de alti estici, sunt sigur ca ungurii sau cehii ar fi fost mandri pana la cer de un asemenea rezultat si s-ar fi umflat in pene si ar fi mers la cinemaul lor numai din orgoliu.
Al nostru om a simplificat taraneste: a, tot comunism, avorturi, nu ma duc.
Cat despre Boogie, nu stiu ce sa zic: Radu si-a propus din start sa mearga pe un target, dar nu cred ca 15.000 era numarul la care se gandea.
|