[Pitbull]

Intr-adevär, "Reconstituirea" e mult mai complex, mai bogat în semnificatii, si incomparabil mai puternic. Dar, o datä cu aceste ambitii, vin si o serie de neîmpliniri:
- Burta imensä de pe toatä portiunea medianä, când gliseazä într-un epigonism de scoalä cehoslovacä, inutil, greoi si ineficient, în conditiile când, anterior, filmul îsi crease un cu totul alt context expresiv.
- Personajul profesorului Paveliu, ratat din toate punctele de vedere. Emil Botta a fost un mare actor de teatru romantic, din filiatia lui Vraca. In film, trebuia sä fie speculat, ajustat, compensat - nu supralicitat, cum se întâmplä aici (cu atât mai mult, cu cât are un rol de raisonneur moralist, ingrat prin definitie; exacerbarea creatä atât prin stilul propriu al marelui actor, netemperat cinematografic, cât si prin secventa cu bäutura, îl fac sä devinä grosier si didactic).
- Diverse alte secvente la fel de explicite si demonstrative. Unele dintre ele mi s-au pärut asa chiar din 1978, când am väzut filmul prima oarä. Altele mi-au pläcut atunci, dar mä dezamägesc acum, din perspectiva prezentului - deci, nu sunt rele în sine, ci doar... n-au rezistat la proba timpului.
- Multe stângäcii subtile de cadraturä si ritm, proprii omului care face film venind din altä zonä (aici, regia de teatru).

In schimb, "Duminicä la ora sase", film cu ambitii mai modeste, mult mai ponderat si egal cu sine, e mai unitar, mai rotund, mai omogen - si, ca atare, l-am receptat întotdeauna mai incisiv, datoritä echilibrului säu de ansamblu.

Si mai e un factor, care se relevä în timp. Toate defectele pe care le reprosez "Reconstituirii" se regäsesc, din ce în ce mai exacerbate, în filmele ulterioare ale lui Pintilie - ceea ce dovedeste cä nu erau nici "figuri de stil", nici greseli accidentale, nici imperfectiuni remediabile, ci dimpotrivä: expresii ale limitelor lui de fond, ale amatorismului cinematografic pe care timpul si experienta, în loc sä i-l alunge, l-au accentuat tot mai mult.