Originally Posted by ricutza:
|
Imi place sa cred ca mai conteaza si cum vezi filmele pe care le vezi...ca daca te uiti asa doar ca bifezi actiunea mai bine nu te mai uiti....
as vrea sa va reamintesc ca ne aflam in anul 2008 si ca mi se pare de-a dreptul ignorant sa ne tinem cu mainile stransi legati de filme din anii '60, '70, '80. Daca e un lucru de inteles pentru profesorii din UNATC care au la randul lor 60, 70 respectiv 80 de ani, nu acelasi lucru pot spune despre tineri care au 24-25 de ani. Mi se pare aiurea sa divinizezi un Bergman sau Visconti si sa nu-i iei in consideratie pe Spike Lee, Innaritu, Aronofsky, Fincher, Lynch, Trantino si multi alti regizori contemporani...
|
1) Ai mai mult decât dreptate: nu numai "conteazä
si cum vezi filmele pe care le vezi" - mai mult: asta conteaza IN PRIMUL RAND.
2) Si aici ai dreptate: a nu-i lua în considerare pe cei mai importanti cineasti contemporani e la fel de grav cu a-i ignora pe marii clasici.
In rest... te rog eu frumos, nu läsa gäurile alea bergmaniene, viscontiene si wajdiene... Umple-le (evident, nu "doar ca sä bifezi actiunea"); nu pentru mine - pentru tine fä-o. OK? :love:
Si, în general: când vine vorba despre zone culturale clasice, relativ vechi, etc., pe care încä nu le stäpâniti - nu vä mai culcati pe urechea autosuficientei, gäsind scuze sä fugiti de ele, gen "sunt vetuste", "sunt desuete", "sunt pentru profesorii din UNATC care au 60, 70, 80 de ani". Dimpotrivä - gräbiti-vä sä vi le completati! Sunteti tineri, aveti niste creiere minunate, cu o capacitate de stocare imensä si cu o putere de interpretare inteligentä admirabilä. Folositi-vi-le la maximum, cä de-aia vi le-a dat Dumnezeu!
Eu, la 48 de ani, deja îmi vine sä-mi trag palme pentru timpul pierdut de pomanä când eram ca voi, si am ignorat cu aceeasi nepäsare nenumärate subiecte de culturä cinematograficä, literarä, muzicalä, filosoficä, etc. - pe care acum stiu cä nu voi mai avea timp sä le rezuperez. Si am cunoscut la rândul meu multi intelectuali vârstnici, care la 60, 70, 80 de ani, posesori ai unei eruditii de-mi cädeau ochii-n cizmä, îsi reprosau invariabil (si sincer!) cä au ars-o ca fraierii si au rämas niste nestiutori.
(Nu c-as fi cine stie ce idealist naiv, stim cu totii cä istoria se repetä. Dar... speranta moare ultima!)