[Lecart]

@Lecart:
Inteleg ce vrei sä spui, si-ti pot da dreptate pânä la un punct - apropo de aspectul cantitativ pe care-l invoci. Evident, o culturä (de orice naturä) se bazeazä si pe o imensä cantitate de informatii. Dar a o reduce doar la asta, înseamnä exact atât: a coborî cultura la nivelul informatiei, a abdica de la calitate în favoarea exclusivä a cantitätii. CULTURA presupune incomparabil mai mult decât atât.
A arunca la gunoi analizele, studiile, comentariile, opiniile pertinente (si nu numai - uneori, si cele eronate pot fi relevante), practic tot sistemul de idei si date care se naste în jurul substantei centrale a unui domeniu cultural e pur si simplu incalificabil si de neiertat. Iar a-l corupe pe un novice în acest sens, e similar cu a-i da prima oarä droguri unui adolescent, sub pretextul cä si tu consumi, si mamä ce marfä e.

Categoric, nimic incorect in explicatia de mai sus. Atat ca reactia ta a fost chirurgicala pe marginea conflictului exagerat de parti, implicat de ponderea matematica atribuita culturii cinematografice.

Incercam insa sa subliniez, in continuarea interventiei lui Twinsen care se pare ca te-a deranjat enorm, ca evitarea geometriei filmului (filmul ca o disciplina, materie exacta cu profesorii si decalogul lor) nu este nicidecum un delict, atata timp cat distingem intre cineast si cinefil.

In alta ordine de idei, tind sa cred ca fondatorii regulilor au facut filme bune, iar cei ce urmeaza regulile fac filme sub prag. De unde deducem ca artistii ar trebui sa-si fecundeze imaginatia in loc sa-si exemplifice cultura.

In ceea ce ma priveste, ca simplu consumator de film, punctul de vedere al lui Twinsen ramane valabil.

Am scris asta ca sa nu se inteleaga ca desconsider arta si/sau cultura cinematografica; totul se rezuma la asteptari, oricum.