Apropo, oare am spus deja cat de mult urasc pretiozitatea si snobismul intelectual? Nu am nimic impotriva culturii cinematografice sau de alta natura, atata doar ca impulsul trebuie sa vina din interior, altfel totul e degeaba. Sa zicem ca auzi din intamplare Mozart, simti ceva si brusc vrei sa stii mai multe despre muzica asta. Asta e pasiune reala, sau macar inceputul ei. Varianta a doua (si din pacate mult mai raspandita) e ca ti se spune ca Mozart e un geniu asa ca asculti si ti se pare vag interesant, poate un pic plictisitor. Dar deh, e clar ca Mozart e un geniu, iar tu stii sigur ca nu esti un manelist, ba chiar ai stofa de intelectual! Asa ca esti gata sa asculti si altadata ba chiar sa porti discutii despre muzica clasica. In cazul asta tiganul care chiuie pe manele are mai multe de a face cu muzica decat tine, nu esti decat un impostor jalnic.