"Poema deziluziilor"
Nu voi sã ºtiu
De n'ica!
Mãruntã e furn'ica!
Dar câþi grãunþi ea carã!
A gândului povarã.
Pe cuptor zace mãm'ica,
Deºirând ciorapi.
O, lume, ce în mintea-mi nu încapi,
La fel ca firul de ciorap,
Te deºirai pe-al vieþii fus,
Fâs.
Al Raiului ãst prim recrut,
Pe-Adam îl vede cum din el
Mlãdiþã naºte,
ªi câþi au fost, ºi câte s-au trecut,
Zadaric guri hulpave tind sã caºte,
Cãci brusc de Adevãr mi þi-s plesniþi,
Prin deziluzionate neguri tãvãliþi,
ªi crunt li se relevã lor ce sunt:
N'im'ica!
Drept care nu voiesc a ºti
N'im'ic
De n'ica!
(Liviu Ornea ºi Mihnea Columbeanu, 1978)
"Poezioarã"
Cu ce sä-nceapã? :?
M-am întrebat ades
De unde curã gândul
În unde vibratile
Prin matca-i iluzorie
De prund apocaliptic
Funest
Majoritar.
Cu ce sä-nceapã? :huh: :?
Rãspunde-mi, duh al umbrei,
Tu, cel de-a pururi mort,
Tu, dãtãtor de soamne,
Necruþãtor de zmei:
Cu ce sã-nceapã? :shock: :huh: :?
Genunea-ºi suie coada despletitã
Întru glorioasa ei descãtuºare.
Sub slaba mânã oblãduitoare
A haosului ce nu ogoieºte
A negurilor
Matã
Cugetare.
Cu ce sä-nceapã?
:shock: :huh: :?
Cu ce sä-nceapã??? :o
:shock: :huh: :?
(Mihnea Columbeanu si Liviu Ornea, 1978)
"Dilemã cruellã"
E! ...:w00t:... Ceas prolix, înmiresmat!
Adânc barbaru-þi suflet îl sondez!
Armate de eter, cumva, galopã,
ªi spiritu-mi trãsnind a lume interlopã
Aspirä spre înalt Sfin-
Þia Ta!
În lanþuri covãsite mi þi-l leagã,
Încolãcind sfios
A negurilor
Oscilaþie
Vagã.
'N-ai sãi albaºtri ochi,
Si blânzi,
Dilema strãlucea mesianic.
ªi-armata de eter,
Mecanicist,
Tot mai galopã.
Sînt sublimat:
Rechinii vor sã mã mänânce.
(Liviu Ornea, Mihnea Columbeanu, 1978)