|
Hmm, mie "The Perfume" mi-a lasat un gust ciudat. Un film cu valente mistico-filosofice-politisto-olfactive. Un fel de strutocamila care se plafoneaza ingrozitor la sfarsit. Eu n-am citit cartea recunosc, insa chiar si asa trebuie sa remarc ca mult interes pentru carte, filmul nu mi-a provocat. Nu stiu de ce filmul mi s-a parut parca special facut sa impresioneze masele de fatuce beletriste, duse usor de nas de parfumul lui Suskind. Cartea are, trebuie sa recunosc, un puternic substrat filosofic (dibuiesc asta din film cat de cat) insa eu ca un mai rar cititor de carti cu "Perfume, parfum, parfumul etc." pe coperta, m-am lasat dus de prejudecatile mele usor iritate de romante siropos odorizate si am privit filmul cu scepticism din start. Insa daca ar fi sa iau intr-adevar filmul separat de carte, trebuie sa ii recunosc ca si Pit meritele vizuale si sonore si, da, si actingul interesant al lui Whishaw. Insa ceea ce dezumfla fatal filmul este tocmai aceea latura mistica, puternica trasa de par din film, dar care in carte probabil era o crunta ironie la adresa falsei popularitati a destinului lui Grenouille. Pitbull a punctat "pinpoint" greselile ce mie la prima vizionare mi se pareau stangacii aievea fara o cauza anume (lipsea pe vremea aia si bruma mea de pregatire de acum in tehnica cinematografica), remarcand exact problemele ce, in momentele cheie ale filmului - orgia finala, moartea lui Grenouille-, pelicula esua in a se folosi in mod fericit de tensiunea stransa pana atunci. In fine, ce mi-a ramas pana la urma in minte din tot filmul au fost decorurile. Fantastice!
|