[Led-Ze-Pencil]

De retinut cä, în U.N.A.T.C., în mod programatic si la instigarea catedrei de regie, scenaristii sunt fututi în cur si folositi drept cârpe de sters pe jos; studentii de la regie sunt învätati sä-i foloseascä dispretuitor, ca pe niste functionärati/slugi färä rost. Ramolitul de Pita, pildä vie a ecuatiei "prost-destul-fudul", declarä ritos cä scenariul e doar "un simplu proces-verbal", iar Doina Maximilian sustine cä "scenaristul trebuie sä scrie dialogurile si atât".
De-AICI porneste desconsiderarea scenaristilor la noi (mostenire a perioadei anterioare, când scenaristul era complet negat, si se promova tembeloid "filmul de autor"). Ce sä mai vorbim de totalul haos de la C.A.V., unde doar Drägusanu (un om corect, riguros, organizat) însearcä sä instaureze cât de cât o metodä pedagogicä. Asa cä nici nu e de mirare cä U.N.A.T.C.-ul nu produce scenaristii de care avem nevoie, iar regisorii de marcä îsi scriu singuri scenariile, sau colaboreazä doar cu oamenii lor. Ei nu sunt vinovati, sunt doar exponenti ai rezultatelor - iar scenaristii trebuie sä fie constienti de acest lucru, când luptä sä se afirme si sä-si cucereascä respectul meritat.

De acord, cu urmatoarea completare:
E adevarat ca nu se invata scrierea scenariilor in scoala, dar nici asta nu ar rezolva problema. Trebuie sa se mai brodeasca si bine pe cineva care are substanta, lucruri interesante de zis, experienta de viata sau mama lui ce i-a dat intre picioare ca sa poata face ceva misto. Ca sa iau exemplu din literatura: degeaba il invata cineva pe Mario Vargas Llosa cum se scriu romanele daca el era sterp si n-avea nica de zis.

Cred ca exista oameni care stiu teoria scenaristica. In marea majoritate insa, ei incropesc povesti pe genunchi, cu rigla si compasul, din cutite si pahare, si nu iese mai nimic. Ca daca-s goi.

Cum se brodeste la altii, domnule?