|
De retinut cä, în U.N.A.T.C., în mod programatic si la instigarea catedrei de regie, scenaristii sunt fututi în cur si folositi drept cârpe de sters pe jos; studentii de la regie sunt învätati sä-i foloseascä dispretuitor, ca pe niste functionärati/slugi färä rost. Ramolitul de Pita, pildä vie a ecuatiei "prost-destul-fudul", declarä ritos cä scenariul e doar "un simplu proces-verbal", iar Doina Maximilian sustine cä "scenaristul trebuie sä scrie dialogurile si atât".
De-AICI porneste desconsiderarea scenaristilor la noi (mostenire a perioadei anterioare, când scenaristul era complet negat, si se promova tembeloid "filmul de autor"). Ce sä mai vorbim de totalul haos de la C.A.V., unde doar Drägusanu (un om corect, riguros, organizat) însearcä sä instaureze cât de cât o metodä pedagogicä. Asa cä nici nu e de mirare cä U.N.A.T.C.-ul nu produce scenaristii de care avem nevoie, iar regisorii de marcä îsi scriu singuri scenariile, sau colaboreazä doar cu oamenii lor. Ei nu sunt vinovati, sunt doar exponenti ai rezultatelor - iar scenaristii trebuie sä fie constienti de acest lucru, când luptä sä se afirme si sä-si cucereascä respectul meritat.
|