[Proletar]

Totuºi, permiteþi-mi sã dau un exemplu negativ (care nu-mi face nicio plãcere), o excludere de la regula iniþialã. Un critic de film care se bazeazã doar de cinism, ironie ºi emfazã nu face decât sã-ºi scadã valoarea cronicilor în ochii publicului, cãpãtând doar o brumã de originalitate în ochii semenilor sãi. Nu agreez criticii care nu transpun în cronicile lor rigorile deontologice. Cei care în loc sã arate lipsurile, defectele unei opere, în loc sã sugereze subtil posibilitãþi de corijare, sã caute frumosul ºi în mizerie, sã scoatã flori ºi din puþinul mucegai al filmului ... ei comenteazã exclusiv în chip rãutãcios, prãjind scenariul ºi toate celelalte elemente doar în tigaia personalã cu ulei încins. Uitã aparatul critic ºi denigreazã autorul. Criticii care fac Atac la persoanã. Încerc sã sugerez un astfel de exemplu.

(„Domnule scenarist ... ºi domnule regizor ..., vã rog eu mult opriþi-vã. Lãsaþi-vã de cinema. Vã rog. Iar dumneavoastrã, domnule ..., lãsaþi-vã ºi de literaturã. Vã macinã ... dar vã macinã degeaba. ... semodoctism înfiorãtor. ... V-aþi înfierbântat scriind sau ce ? ... Tot ce atingeþi preschimbaþi în gunoi. ... Sunteþi o asemenea nonentitate regizoralã încât, pe mãsurã ce vã scriu, îmi pierd convingerea cã existaþi. De ce nu trãiþi din ... nunþi ... acolo e mâncare cãcãlãu – sã tot filmaþi la ea.”) Uf, bine cã s-a încheiat citatul. Mi-a fost silã ºi greaþã sã transcriu, printre picãturi, cuvintele acestui atât de onorabil critic de film.


Cum este posibil ca un critic sã scrie aºa ceva despre un film. Nu i-a plãcut, Ok. Dar de ce trebuie sã arunce cu piatra în acest hal în autori. Nu putea doar sã evidenþiere inconsistenþa scenariului, sã sugereze o altã miºcare a obiectivului, o altã coloanã sonorã. Nu pot crede cã acel film (nici nu l-am vãzut) este atât de stupid, încât sã strârneascã un asemenea Atac la persoanã.

perfect de acord! excelent punct de vedere.