|
ca sa stim cine are dreptul sa-si dea cu parere despre un anume film (pentru ca nu cred ca putem aplica ecuatia la filme in general) trebuie sa stim care ii este publicul-tinta si, de ce nu, scopul pentru care a fost facut. e de-a dreptul stupid sa aplici unei comedii americane cu adolescenti al caror scop suprem este sa si-o traga aceeasi grila de evaluare dupa care judeci un film experimental. exista filme care exista ca sa te ajute sa faci laba, sau ca sa stoarca o lacrima demoazelelor amorezate in timp ce prietenul le pipaie in intunericul salii de cinema, sau care sa sperie sau... exista insa si filme care vor sa te faca sa-ti pui intrebari sau sa te lase cu creierii prajiti sau pur si simplu sa strapunga granitele cinematografiei, asa cum era ea inteleasa pana la ele. evident, se adreseaza unor oameni atat de diferiti incat nici nu e nevoie sa mai exemplific.
acum intrebarea care se pune este urmatoarea: poate criticul gigi, cu studii de cinema si articole in revista de film x sa spuna ca american pie 6 e un kkt? evident ca da. si poate o va face intr-un mod inteligent si mai amuzant decat filmul. dar la ce foloseste? si pe cine ajuta/loveste cu asta? pe genialul regizor care l-a facut il doare in motul de la basca de criticul gigi si nici nu-l va interesa vreodata alta parere decat a puberilor care se duc la mall sa-l vada. iar puberii din mall oricum nu-l citesc pe criticul gigi.
la fel, ce-i pasa lui roy andersson ca a mea colega de camin a adormit dupa un sfert de ora din "songs from a second floor"? a luat palme d'or, si nu cred ca si-a pus in gand vreodata sa bata recordul la incasari.
filmele ar trebui deci discutate de oamenii care reprezinta publicul lor tinta, iar principalul criteriu de evaluare - gradul in care si-au atins scopul propus. orice comparatie intre filme din lumi paralele e deplasata si inutila.
|