Trebuie sä reunosc cä l-ai disecat chiar mai bine ca mine - mai argumentat, mai precis, mai täios. Din ceea ce spui, retin o altä observatie importantä, o relatie care nouä, celor ce l-am discutat pânä acum, ne scäpase: chestia cu "gestul de super-erou". Intr-adevär, probabil asta a urmärit si Crisan - aceastä ironie duios-amarä, mai mult decât demitizantä: de la idealul megatronic, la sustragerea de portofel... Nu i-a reusit, din douä motive: premisa nu are fortä (sunt doar comunicate sec niste date, nu au pe ele carne, sentimente, emotii, semnificatii), iar dezvoltarea e la fel de schematicä.
Te-as... nu "contrazice", ci
completa cu douä remarce:
- Copilul: cred cä e bun de fapt, cu germeni de talent (dezinvolturä, spontaneitate, imaginatie, sclipire), dar a fost prost folosit. Crisan n-a reusit sä-l "bage în stare" (si nici pe noi!) - de aici, acea impresie de isterie, räzgâialä, cabotinärie.
- In clipa dinaintea terminärii (cä "final" nu este), încä mai aveam încredere în film; asteptam, firesc, sä aparä tatäl (sau altceva cu rol dramaturgic similar), si tot ce-am väzut pânä atunci sä se rotunjeascä; dar - zbanggg!!! Leucä-n cap - si deceptie retroactivä plenarä!
Ti-as propun ceva: finiseazä analiza, si trimite-o la Liternet. Stau singurel pe-acolo, la capitolul
"Megatron" - în doi, o sä fie mai cool; mai jucäm o tablä, mai bem o bere, mai vorbim, mai ne-mprietenim...
http://agenda.liternet.ro/articol/77...-Megatron.html