[mafalda]

O poezie care am invatat-o in copilarie si care mi-a ramas in suflet pe viata, e poezia lui Virgil Carianopol

PURITATE

Hermina-i doar un strop de viata,
un giuvaer ce da scantei.
Traieste-n nordul numai gheata
si-i prinsa pentru argintul ei

Ca s-o vaneze, vanatorii
gasesc un golf de gheata in jur
si-i dau cu chinoros peretii.
stiind cat tine ea la PUR!

Haitasi, cu glasul ca de fiare
in aerul vibrand sonor,
o-mping apoi, stralucitoare,
pana ce intra-n golful lor.

Cu muschi puternici, temerara
cu gheare tari, in teci adanci
hermina ar putea sa sara,
sa fuga, dincolo de stanci.

Decat sa-si murdareasca insa
cu negru, albul ei de har
s-aseaza pe zapada, stransa,
si-asteapta moartea ca pe un dar.

E datul ei, ii scrie in soarta
sa dea cuvant la vesnicii
Mai bine sa luceasca moarta
Decat murdara printre vii!


Toata viata mea m-am straduit sa imi asum conditia existentiala a herminei! Nu stiu daca am reusit...