Crochiu
Am fost ºi eu o haimana derutatã
la sfârºitul unui secol amar
cu buzele arse am umblat nopþi întregi
prin cartierele cenuºii
încercând sã-ncãlzesc inimile
câtorva oameni înrãiþi ºi lunatici
mã poticneam pe strãzi sub
luminile cenuºii
abia reuºind sã îmi port pe umerii slãbãnogi
capul înfãºurat în benzi cenuºii de neliniºte
disperat ºi furios ºi solemn
am bodogãnit multã vreme
când înnebunit de tristeþe
pentru toatã nepãsarea
din privirea vatmanului a bancherului
ºi a chelneriþei
nu fãceam decât sã ºuier
poeme insolente ºiroind de alcool
(citisem eu într-o carte cã nimic
nu a mai rãmas de salvat
de bãut de regretat de f_utut
ºi toþi oamenii buni îºi târºâie picioarele
pe aleile unui ospiciu pãrãsit
ºi aproape scufundat
într-o mlaºtinã de la marginea lumii)
………………………………………………………..
când mã gândesc la câteva momente ºi chipuri,
corpul meu se ilumineazã ºi zornãie
ca un sãculeþ plin cu monede ieºite din uz
(Claudiu Komartin)
(PS: ºi dupã nenea ãsta mor, cu toate cã e mult mai tânãr
).