Schita de mai sus e tipicä pentru profanii care, nefiind tocmai prosti si având unele idei interesante, plus o anumitä experientä de showbiz, mai mult sau mai putin tangentialä cu filmul, cred cä gata, sunt profesionisti.
Existä acolo resurse comice si dramatice, existä idei ofertante, dar sunt însäilate haotic si amatoricesc. Miza e minorä, dispersatä, iar premisele dramaturgice se combinä fortuit si doar superficial-fluent, färä acea coerentä de fond care transformä un sir de întâmpläri (generos spus: o poveste) în
scenariu (basca päcätoasele alea de rigori ale meseriei!) In plus, urrrlä prrrimejdia de a cädea IAR în cliseele cu tigani, bijnitari, papagali si alte vulgaritäti.
Povestioara de mai sus, dacä cineva o iubeste atât de mult încât nu poate träi färä s-o filmeze, ar avea nevoie de un cineast comic excelent, de sä te tävälesti pe jos de-atâta râs. (Saizescu...? Nici mäcar acum patruj de ani, la
"Balul de sâmbätä searä"! - singura lui comedie reusitä.)
SI, pânä acolo, de un scenarist/regisor cu experientä, care sä-i coaguleze organic sälätica de-acum. (Chisu...? Hmm :hmm: )
Ii urez din toatä inima succes, cäci... are nevoie! Miroase a noi orori, din päcate!
