|
Cartea lui Ken Kesey e genialä.
Cartea lui Ken Kesey e O CARTE genialä, nu un scenariu.
Un scenariu care prelua (aproape) totul din carte, färä sä taie, sä simplifice, sä adapteze (nu degeaba ecranizärile se mai numesc si adaptäri cinematografice) ar fi fost o oroare imensä, confuzä si cretinä, un sacrilegiu la adresa cärtii.
Formula folositä în film, de scurtare drasticä, comprimare, esentializare si reorganizare a materialului, e una dintre cele mai bune, rezultând într-un echivalent cinematografic al cärtii la fel de bun.
Pauline, te-ai împotmolit într-o dilemä foarte dificilä...
A spune despre una dintre capodoperele cvasi-unanim recunoscute ale filmului universal, ca «Les 400 Coups», cä e "o aburealä", duce la o dublä insultä: îi jignesti pe cei care admirä acest film, cälcându-le în picioare opinia, desi în vorbe tot repeti la nesfârsit declaratii de "respect" (foarte subrezite de folosirea încäpätânatä a unui plural al maiestätii insuportabil de enervant - uite, acest "dvs Pitbull" este adevärata "aburealä"); si, totodatä, te înjosesti pe tine. E ca si cum ai merge pe stradä goalä de la brâu în jos, justifiându-te cä "asa-ti place tie" (un fel de "pärerea mea", transferat).
Cum nu mä bucur deloc sä te väd în ipostaza asta, îti recomand o reconsiderare a propriei atitudini, cam pe ideea: "Nu mi-a pläcut «Les 400 Coups», dar pentru cä am încredere în opiniile tale, dragä Pitbull, sper ca atunci când îl voi revedea sä fiu într-o stare mai receptivä, si sä pot fi de acord cu tine."
Nädäjduiesc sä iei în sens bun acest mesaj, färä a te încäpätâna sä ripostezi deplasat, cum se mai întâmplä uneori - cu rezultatele pe care le cunoastem amândoi.
|