Nu sunt aspru färä motiv cu tinerii, sunt aspru motivat cu tolomacii obraznici.
:oops: :sick:
Regret cä nu stiati, dar orice om cu o capacitate intelectualä normalä si nimic mai mult îsi poate aminti asa ceva - si nu numai de la patru ani, ci chiar mai devreme. Intâmplätor (subliniez. nu e
nimic iesit din comun în asta, nu eram deloc "precoce", sau vreun "fenomen", sau mai stiu eu ce), îmi amintesc perfect conditiile în care am väzut primele trei filme din viata mea, la vârsta de trei ani:
"A dispärut o navä", cu Jerry Lewis (la Scala),
"Cälätoriile lui Gulliver" (la Central - azi desfiintat, în coltul clädirii Cercului Militar), si
"Cippolino" la Doina (azi desfiintat, în fata Bäncii Nationale), duminica dimineata. La patru ani vedeam deja grämadä de westernuri, filme cu pirati, de capä si spadä, cu detectivi si spioni, cu Jean Marais, Pardaillan, etc., le comentam cu copiii din curte, sau auzeam comentariile pärintilor si ale altor adulti. Imi amintesc limpede, detaliat (nicidecum "cetos") discutiile despre
"Parisul vesel", atât dinainte de a-l fi väzut (se povestea cu amuzament în Editura Meridiane, unde lucra maicä-mea, la Institutul de Istorie, unde lucra taicä-miu - mä ducau adesea pe la ei pe la birou - si prin alte cercuri), cât si de dupä; îmi mai amintesc clar si îmbulzeala de la Scala, la bilete si la intrare, si în fata pozelor din vitrinä. Dimpotrivä, nu-mi amintesc
deloc ca, în anii urmätori, cineva sä mai fi rememorat entuziasmul acelor zile (chiar mä miram c-au uitat asa de el, si am fost în culmea fericirii când, în 1975, s-a reluat pe TVR).
Asa cä, nu mai faceti pe desteptii, iubiti-vä (pe tunuri) si luati lecitinä - cä eu nevoie n-am.