Eu cred ca as fi singurul de aici care ar cauda nod in papura "Megatronului" (in sens bun that is). La prima vedere poate ca as cadea si eu in tabara celor care il antipatizeaza, (da, vezi Doamne filmul se opreste inainte de venirea tatalui si ca tot ce a insemnat pana la criza din McDonald's n-a fost decat garnitura).Insa daca stai mai bine sa te gandesti, nu comva momentul aparitiei tatalui nu facea decat sa deschida cutia Pandorei unui lung sir de clisee adesea intalnit in filmele cu femei vaduve si copii orfani? Daca stai cu atentie sa observi filmul, in timp, treci de puternica impresie de la inceput a unei socante interuperi, si incepi sa vezi ceea ce Marian Crisan a incercat sa surprinda: un preludiu atat de puternic si incarcat de tensiune incat poate lua locul intregului deznodamant. Si acest preludiu isi are tensiunea nu numai in plotul in sine dar mai ales in imaginea ce surprinde marele rasarit de soare din viata copilului: venirea tatalui. Nu degeaba filmul se scalda intr-o stare incubara tot timpul, parca intentionat pastrata pana la sfarsit, tocmai pentru a sublinia ultimele momente inainte de rasaritul soarelui, de venirea tatalui, de gasirea a fericirii. Toata mica lor calatorie pana la McDonald's nu era decat o introducere in ceea ce va urma sa vina. Iar o Megatronul care lipsea din magazin era insusi ultimul obstacol ce putea sa opreasca venirea tatalui. Portofelul trebuia sa se piarda si Megatronul sa fie de negasit, numai asa lumina soarelui putea sa deschida in final dimineata. Simbolistica din film este una mult mai adanca ce trebuie sa ramana asa cum e prezentata daca filmul se doreste a fi minimalist. Punctul forte al lui Crisan a fost ca a stiut cum sa jongleze cu lumina incat sa dea constantul sentiment de dimineata, de netrezire, de asteptare ce strabate intreg filmul. De ce nu apare tatal in final? Simplu, pentru ca in lumea copilului unde absoluturile inca domina, o confirmare telefonica este destul pentru ca raiul sa se deschida si soarele sa lumineze viitorul. Aparitia fizica a tatalui nu ar fi fost decat o predictibilitate ce ar putea fi subiectul unui alt scurtmetraj poate si pentru o alta varsta.
Asta asa ca pentru bre
