|
"Joi"
De ce nu mi-a placut "JOI" sau Cum devii curva facand pipi
Daca cumva te intrebi, ce rost mai are sa improsti cu noroi un film care n-are alta pretentie, aparent, decat aceea de a reprezenta insusi Noroiul in cea mai "simpla" si "dezinhibata" forma a sa, ei bine te intrebi gresit. Scurt (putin cam lung) metrajul "Joi" regizat de Hadrian Marcu spune povestea unei muncitoare dintr-o fabricã de prosoape, care acceptã invitaþia unui coleg de a o conduce acasã, între cei doi existand o oarecare atracþie fizicã, însã nimic sentimental nu pare sã iasã din întâlnirea lor. Pana la un punct. Si va intrebati: care punct? Ei bine dupa zece minute din film de tatonari si avansuri din partea acestui preainimos si sociabil coleg de munca, ai crede ca mica noastra muncitoare, flatata si cucerita fiind de acesta, ar ceda intr-un final si s-ar lasa topita in bratele micului clark gable proletar cu Opel Astra in parcare. Insa, heh...NU! Dupa ce il refuza pe domnul nostru in mod sistematic, respectand ca la carte conduita colectivist-tovarasheasca prin repetate sesizari de gen: "vezi ca cam intinzi coarda", "o cam intinzi" etc., tovarasha noastra, in urma unei cat se poate de explicite sesiuni de urinare, decide sa aiba ("fie ce-o fi, da-l in ma-sa ca tot mi-e sef de tura") o partida de sex cu al nostru proletar infierbantat. Secventa ei de luare a deciziei este infatisata prin aruncarea hartiei igienice ude in veceu ca apoi sa sara in mod socant direct la planul cu dumnealor unul in bratele altora facand sex in cea mai intunecoasa, lugubra si sinistra scena erotica pe care am vazut-o vreodata. Nu am putut insa sa ignor umorul inefabil al scenei, de vreme ce cei doi isi imperecheau gonadele pe sunetele de fundal al unui western salbatic, dublat apoi de zbieretele inconfundabile a marmotei de la Milka. Scena era de un umor negru absolut, ameliorat poate de figura dura, dramatica si poate cam plictsita a muncitoarei noastre ce, dupa ce isi satisface al sau sex cu domnul nostru si il escorta dezamagita la iesire, isi zgarmane nonsalant unghiile de la picioare, intr-o totala lipsa de scrupule. Umorul pasiunii celor doi devine la final o ambigua relatie sentimentala pe care mediocritatea muncitoreasca in gesturi a tovarashei noastre o sterilizeaza parca si mai mult. Sentimentul general nu mai este acelasi ca in prima parte a filmului, cand toata atentia era indreptata spre stangaciul si vulgarul flirt al colegului de munca excitat, ci mai degraba acum pretinde conotatii "filosofice", "facand trimitere" la absurdul si inutilul (mergea aici bine englezescul "futile") vietii... In orice caz, la orice ar fi facut finalul filmului trimitere, a esuat. De ce? Simplu: prin natura sa. Este vorba despre un scurt metraj pana la urma! Genul, sau mai bine zis geniul, scurtmetrajului este acela de a forta o minte creatoare sa comprime in 10-15 minute o poveste atat atragatoare cat si purtatoare de acel "catch" care sa faca audienta sa-l tina minte. Cum "Joi" nu are nici un fel de catch filmul e mai degraba o insiruire banala de evenimente mici, vulgare, sterile dar pline in acelasi timp de o drama pe cat de patetica pe atat de sangeranda. De ce il detest? Pentru ca este un film cu o morala. Pentru ca are curajul sa pretinda ca indreapta oglinda spre o mizerie ce se afla in fiecare dintre noi. O face cu succes datorita unui singur lucru: este banal. Daca viata noastra n-ar fi banala acest film ar fi fost poate genial, si ar fi meritat mai degraba el Palme d'Or-ul castigat de "Megatron". Insa n-a fost sa fie asa. Noi traim vieti cat se poate de banale, cat se poate de triviale si cat se poate de pline de decizii importante luate pe toaleta. E asta vina noastra? Nicidecum, e vina filmului ca nu a stiut sa se travesteasca destul de mult incat sa ne dea o alta simbolistica ce nu ne forteaza sa ne punem mana la ochi si sa plecam capul rusinati. Si s-o faca nu din pudoare sau din menajamente pentru audienta ci din dorinta de a evita nota aceea puternic moralista pe care orice film cu pretentii "hiper-realiste" o are. N-avem nevoie de morala voastra, de mizeribilismul vostru, de oglinda voastra. Tot ce stim despre noi stim deja. Daca nu, "luarea deciziei" de a ne-o trage cu seful de tura de la servici in timp ce ne pisam in buda n-o sa fie nici pe departe destul sa ne schimbe.
|