|
Am vazut si eu Goya's ghosts mai demult si nu m-a impresionat mai mult decat n-a impresionat-o pe bre. Acelasi vesnic laitmotiv anti-inchizitorial cu aceleasi vechi clisee a inchizitorului corupt atat de institutie cat si de propria-i natura. Chestia asta e fumata demult. Restul povestii nu este decat un rezultat al premisei de mai sus.
Pe mine m-a dezamagit filmul pentru ca nu ma asteptam ca dupa o cariera asa stralucitoare si lipsita de demoni ideologici, Forman la batranete sa se inece in balta politicii si a religiei. Ce cauta el sa faca un film despre inchizitie si revolutia franceza?!
Absolvindu-l totusi de toate halucinatiile-i recente trebuie sa recunosc ca imaginea este excelenta, si cum a zis si bre, secventa de la sfarsit este intr-adevar impresionanta. Insa fara un efort dramatic sustinut si original in spate toate imaginile de la sfarsit n-au fost decat niste tablouri frumoase, ironice dar complet sterile.
|