|
La mine povestea cu animatia s-a incheiat dupa Horton. Am vazut cateva minute din Kung Fu Panda si am renuntat. Cred ca filmul - si in special animatia, fie ea 3D sau 2D - ar trebui sa faca ceva mai mult decat sa depene o poveste. Animatia actuala are obsesia realismului. Incepand cu Frumoasa si bestia cei de la Disney au lovit cu filme care te fac sa exclami "Uau! Ce studiate sunt picaturile astea de ploaie! Cum straluceste coama leului in lumina lunii etc." Exista si un termen pentru chestia asta: kitsch! 3D-ul a picat la tzanc. Mai realist nici ca se poate! Iarba e iarba, pielea e piele, firul de par e fir de par. Si iata ca francezii, prin Les triplettes de Belleville, te intorc la experimentele grafice din 101 Dalmatieni sau Pisicile aristocrate. Nu merg pana la Parisul vesel, dar orisicat...
Cat despre Wall E, banuiesc ca e tot o poveste americana. Undeva, pe la mijlocul filmului, trebuie sa existe o "burta", o situatie disperata, in care personajul se afla prins in capcana. Apoi o intorsatura de situatie, personajul gaseste o solutie - ingenioasa - si deznoada povestea, iesind la liman mai bogat spiritual. Si noi ne alegem cu ceva, cu o morala, cu ceva care ne inalta sufleteste, ne invata sa devenim mai buni, mai puri, mai curati, mai uscati. Toate povestile americane sunt construite cu burta si morala. Si in special morala, aia miroase rau.
|