[Pitbull]

"Wall-E" - Inspiraþie ºi talent
Geneza, Micul Prinþ ºi Gopo

Nimic nu-i nou sub soare (ºi la figurat, ºi la propriu) - ºi totuºi, noua producþie Disney rãsare ºi strãluce mai ceva ca astrul zilei, numai ºi numai datoritã unor calitãþi simple ºi limpezi: inspiraþie ºi talent, la un nivel comparabil cu al mult-citatului (în raport cu filmul de faþã - ºi pe bunã dreptate) "Ratatouille". Fãrã a intenþiona sã pedalez pe respectiva comparaþie, mã mãrginesc la a spune cã, aici, turul de forþã e cu atât mai lãudabil, cu cât mediul ambiant e cel mai ingrat cu putinþã. Cel puþin, în "Ratatouille" aveam animãluþe ºi bunãtãþi culinare în decor retro romantic - da' de unde atâta romantism printr-o groapã de gunoaie cât planeta, sau în ambianþa asepticã a unei nave spaþiale?
ªi totuºi, viziunea plasticã a lui Andrew Stanton (cu contribuþia scenograficã esenþialã a lui Ralph Eggleston) reuºeºte sã converteascã în poezie atât conþintul, cât ºi mijloacele. Panorama deºeurilor omniprezente e reconstituitã grafic cu un realism pe cât de exact, pe atât de atent sã evite naturalismul, în tonurile pastelate ale unei lumi crepusculare, dominate de ruginiuri calde ºi tonuri aurii stinse, sub o luminã elegiacã, unde norii de praf devin discrete filtre de difuzie. Mai puþin expresivã - chiar deranjantã pe alocuri, din pãcate - este decizia vizualã a interiorului navei, compusã într-o coloraþie zaharisitã de acadele sintetice. E drept cã tocmai asta se ºi intenþiona, în ton cu atitudinea criticã faþã de falsitatea sterilã a unei omeniri automatizate, reduse la sendentarism ºi rãsfãþ - dar ajungem din nou la perena problemã a descrierii sterilitãþii cu mijloace fecunde, a plictiselii într-un mod captivant, a vulgarului în stil rafinat, a urâþenei în cheie esteticã, ºi aºa mai departe... Pe cât de adecvatã era concepþia regisoralã ºi graficã a secvenþelor terestre, pe atât de deranjant-redundantã rãmâne cea a navei...
Esenþial, însã, este locul pe care-l ocupã cele douã personaje principale în acest film - admirabil, la urma urmei. Se remarcã actul de curaj al autorilor care, deºi dispunea de posibilitãþile nelimitate ale tehnicii C.G.I. actuale, au optat totuºi pentru discreþia unor roboþei aparent rigizi, cu fizionomie schematicã ºi mimicã limitatã la minimum - prin simpla mobilitate restrânsã a instrumentelor cu rol de "ochi". Cele douã camere video ale lui Wall-E, precum ºi perechea de pete albastre de pe "faþa" neagrã a Evei, reuºesc sã sugereze o bogãþie de expresii care ne duc cu gândul la un alt personaj din antologia animaþiei universale - omuleþul lui Gopo. Iar asemãnarea nu e doar de ordin facial: trimiterea clarã la arhetipurile Genezei biblice, precum ºi rolul Florii în toatã povestea (amintind inerent ºi de Micul Prinþ) contribuie la crearea unei convergenþe dintre cele mai semnificative.
Deºi simplistã ºi previzbilã (în pofida complicaþiilor pe alocuri chiar excesive, la nivelul sub-ploturilor din secvenþele spaþiale), povestea are o puritate tuºantã care o scoate din banalitate, conferindu-i un strat emoþional extrem de vibrant. Se urmãreºte permanent cu un zâmbet deloc convenþional, din care izbucnesc adesea hohote de râs sãnãtoase, mai ales la aluziile parodice (inevitabile, desigur, citatele din "2001", precum ºi alte elemente de referenþialitate cinematograficã - dar fãrã ca prin asta sã-ºi piardã ilaritatea), iar în final lasã spectatorul plin cu o stare "de bine" - la un nivel pe care filmele din ultima vreme reuºesc sã-l atingã din ce în ce mai rar.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
August, 2008
Geneva, Bucureºti