[Pitbull]

"The X Files: I Want to Believe" - Cârpã vândutã drept hermelinã sinteticã
Turbanul lui Bin Laden pe capul lui Benedict al XVI-lea

Nu vã lãsaþi amãgiþi: "Aiuantubîliv"-iu' din titlu e pus la troznealã - nimeni nu vrea sã creazã n'ica-n povestea asta (care mai bântuie prin lume ºi cu suptitlul "Regeneration", deºi lulu regenerare). Mi-aº prezenta scuzele pentru "spoiling", dar nu meritã efortul - la sfârºit, când descoperim marele misteru' lu' peºte, rãmânem cu ochii înfipþi în ecran, întrebându-ne buimaci: "Aºa, ºi...?" ªi nimic; o platitudine fâsâitã, a cãrei divulgare prealabilã costã oricum mai puþin decât efortul downloadãrii de pe torrente - cã de bilet, ce sã mai vorbim!
Acum zece ani, Collins fiind încã în generalã, m-am întâmplat într-un cinemotograf unde rula prealabila muvificare a seriãluþului - cu diareea aia cu sânge care ºedea chititã încã din preistorie într-o groapã din Texas ºi se lua de om, ca sã prepare pogorârea inveidãrºilor din autãr speis. Deºi pe-atunci nu scriam regulat analize de film, a trebuit sã ºterg puþin pe jos cu cârpa aia vândutã drept hermelinã (fie ºi sinteticã), într-un articol publicat, finalmente, de Almanahul "Anticipaþia". Ei bine, acea parodie cineclubistã ca la cãminul de aurolaci cu aspiraþii înalte era de-a dreptul Thomas Ince, Kuleºov, Von Stroheim, pe lângã frecþia de-acum. Acolo, cel puþin, tot era o oareºicare mizã, oricât de nãroadã - pe când aici... Ce-aº spolia, pãcatele mele, dacã v-aº spune cã marea tainã e traficul ilegal de organe? Da - niºte nemernici de ruºi au venit în Lumea Nouã (cã, de, acolo la ei, în Siberia, e domnia domniilor legii, nu ca-n Se.U.A., unde-i sat fãrã câini - logic!) ºi, undeva-ntr-un sãtuc de provincie, au deschis o clinicã pentru transplanturi ilicite, într-o ºurã din fundul unei curþi. ªi... Ah, aici e-aici! Nu sunt simple transplanturi, ci unele aºa, mai 'oaþe - adicã fac rocãzi între capete ºi trupuri. De pildã, un stricat de transsexual vrea fizic de muiere, aºa cã se pregãtesc sã-l scurteze de-un... trup, spre a i-l înlocui cu-al unei Mimi. Noroc cã vin Sculder ºi Mully (sau viceversa), îi buºesc de toþi pereþii ºi-ntr-un final dau de-a dura pe jos capul încã viu al stricatului (la propriu), într-o miuþã de bambilici pe zãpadã.
Nu vã faceþi iluzii - caracterul fantasmagoric al chestiei nu ridicã povestea cu nimic, e pus doar de-amoru' artei. Dacã se transplantau pur ºi simplu de rinichi, corduri ºi fudulii, tot aia ar fi fost. În schimb, ca sã ajungem aici, a trebuit sã ne târâm una sutã patru minute prin nãmeþi, fugãrind un rãspopit pedofil care-i medium ºi, când l-apucã, pune radaru' pe câte-un braþ sau cotonog de victimã, retezat ºi pierdut prin pustietãþuri. Nici pedofilia respectivului clarvãzãtor nu schimbã cu nimic datele problemei, ºi nici auto da fe-ul autocastrãrii lui încã din tinereþe - sunt puse doar ca sã nu se piardã personaju-n banalitate. Iar faptul cã gãseºte cele ambulacre folosindu-ºi E.S.P.-u' are fix tot atâta efect ca dacã le cãuta poliþia cu niºte cuþi ortodocºi ºi cinstiþi.
Conºtient, poate (deºi nu sper ºi nu am teamã), de cretinãtatea acestui text (semnat Frank Spotnitz ºi Chris Carter), cel de-al doilea dintre scenariºti, care s-a-nfipt ºi la regie, decupeazã totul într-un stil hiper-isteric, la fel de potrivit pe genul investigaþiilor paranormale ºi/sau S.F. ca turbanul lui Bin Laden pe capul lui Benedict al XVI-lea (sau, mã rog... precum capul stricatului ãluia pe trupul lui Mimi), încercând zadarnic sã umple lipsa de substanþã cu miºcãri de camerã bramburite, tãieturi de montaj haotice ºi, în general, bubuituri ºi zbierete de soundtrack oriunde crede el cã se întâmplã ceva. ªi ca sã fie totul clar, treaba asta începe chiar de la... început: un montaj alternativ între cum e atacatã una ºi cum, peste câteva zile, gãsesc ãia un extras din trupul nefericitei, într-o poianã ninsã. De ce montaj alternativ? Fiindcã, deºi avea la dispoziþie atât o crimã, cât ºi gãsirea unui membru smuls, nu l-a dus mintea sã construiascã kickstart-ul altfel decât prin fãcãturã.
Evident, eroina ºi eroinul rãmân douã personaje de carton, cum îi ºtim, cu aceleaºi fixuri ºi idiosincrazii mecanice - de pildã, la început Mulder se dã ofuscat, ºi are o jenã, aºa cã Scully vine la el cu roaga, ºi el nu, cã câr, cã mâr... evident, peste un minut acceptã, "doar cu o singurã condiþie" - pe care uitã s-o spunã, ca mine când eram mic, ºi la fel îi rãspundeam lu' mama când îmi cerea sã fac câte ceva: auzisem expresia ºi o repetam mecanic; tot aºa ºi aici, aproape o orã jumate - numai cã ei n-au trei-patru aniºori. Aia e...

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
August, 2008
Geneva, Bucureºti