Cinemagia Forum - View Single Post - "Mio fratello e figlio unico"

incurand · 09 Sep 2008, 18:03

Dupã ce citisem acum mai bine de-o lunã cronica Iuliei Blaga, abia aºteptam sã vãd filmul, ei bine, minunea s-a produs în acest w.e. N-aº fi crezut ca politica sã ocupe un rol atât de important în film, cred cã titlul original al scenariului, Il Fascistocomunista, „adicã un fel de struþocãmilã” (I. Blaga) ar fi trebuit pãstrat. Din punctul meu de vedere filmul este în primul rând despre idealurile politice diferite, a doi fraþi, Accio e filofascist (mai mult din întâmplare, „ghinionul” trãgându-i-se de la prietenia cu Mario, vânzãtorul ambulant de feþe de masã), iar fratele sãu mai mare, Manrico e comunist convins (din interes – aº zice eu).
Italia de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, atat dpdv politic, cât ºi economic este foarte bine ilustratã de filmul lui Daniele Luchetti, criza de locuinþe, munca în fabricã etc.
Scenariul este absolut perfect, dacã stai ºi analizezi atent, scenã dupã scenã bãnui care va fi deznodãmântul – asta cred cã e singura parte care nu mi-a plãcut – prea a fost aproape totul previzibil: îndrãgostirea lui Accio de Francesca, iubita fratelui sãu, naºterea „neplanificatã” a nepotului sãu, combinarea lui Accio cu Bella, soþia lui Mario, mentorul sãu într-ale fascismului, arestarea acestuia, mã rog, asta m-a cam uimit, tipul chiar pãrea ok pentru un fascist

ºi în final, uciderea lui Manrico, adevãrata oaie neagrã a familiei.
Acum, pentru a justifica titlul filmului, chiar nu mi s-a pãrut cã Manrico ar fi fost „mai” preferat de cãtre pãrinþi/ anturaj, ce-i drept tipul avea carismã, dupã cum s-a ºi vãzut, fiind imposibil sã-i reziºti.
Concluzie „Mio fratello è figlio unico” e un film despre tinereþe, despre idealuri politice liber consimþite, prost înþelese, ºi la timp abandonate (în cazul lui Accio), un film despre familie, despre realþiile dintre fraþi, cazul atipic în care prâslea nu-l imitã pe fratele mai mare, ba dimpotrivã îi corecteazã ºi remediazã greºelile, înþelegãndu-l, ajutându-l, ºi iubindu-l aºa cum este. Pe de altã parte, dacã stau bine sã mã gândesc, noi toþi, cei care avem fraþi am simþit la un moment dat ei sunt „mai” preferaþi decât noi, dar câþi dintre noi se pot lãuda cu un frate ca Accio?! Deci - un film de excepþie, cu actori frumoºi ºi talentaþi, cu o plãcutã coloanã sonorã, cu ceva umor ºi autoironie – un film ce nu trebuie ratat.
Voi ce pãrere aveþi?

09 Sep 2008, 18:03	#1
incurand Novice Join Date: Aug 2008 Posts: 4	"Mio fratello e figlio unico" - Daniele Luchetti Dupã ce citisem acum mai bine de-o lunã cronica Iuliei Blaga, abia aºteptam sã vãd filmul, ei bine, minunea s-a produs în acest w.e. N-aº fi crezut ca politica sã ocupe un rol atât de important în film, cred cã titlul original al scenariului, Il Fascistocomunista, „adicã un fel de struþocãmilã” (I. Blaga) ar fi trebuit pãstrat. Din punctul meu de vedere filmul este în primul rând despre idealurile politice diferite, a doi fraþi, Accio e filofascist (mai mult din întâmplare, „ghinionul” trãgându-i-se de la prietenia cu Mario, vânzãtorul ambulant de feþe de masã), iar fratele sãu mai mare, Manrico e comunist convins (din interes – aº zice eu). Italia de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, atat dpdv politic, cât ºi economic este foarte bine ilustratã de filmul lui Daniele Luchetti, criza de locuinþe, munca în fabricã etc. Scenariul este absolut perfect, dacã stai ºi analizezi atent, scenã dupã scenã bãnui care va fi deznodãmântul – asta cred cã e singura parte care nu mi-a plãcut – prea a fost aproape totul previzibil: îndrãgostirea lui Accio de Francesca, iubita fratelui sãu, naºterea „neplanificatã” a nepotului sãu, combinarea lui Accio cu Bella, soþia lui Mario, mentorul sãu într-ale fascismului, arestarea acestuia, mã rog, asta m-a cam uimit, tipul chiar pãrea ok pentru un fascist ºi în final, uciderea lui Manrico, adevãrata oaie neagrã a familiei. Acum, pentru a justifica titlul filmului, chiar nu mi s-a pãrut cã Manrico ar fi fost „mai” preferat de cãtre pãrinþi/ anturaj, ce-i drept tipul avea carismã, dupã cum s-a ºi vãzut, fiind imposibil sã-i reziºti. Concluzie „Mio fratello è figlio unico” e un film despre tinereþe, despre idealuri politice liber consimþite, prost înþelese, ºi la timp abandonate (în cazul lui Accio), un film despre familie, despre realþiile dintre fraþi, cazul atipic în care prâslea nu-l imitã pe fratele mai mare, ba dimpotrivã îi corecteazã ºi remediazã greºelile, înþelegãndu-l, ajutându-l, ºi iubindu-l aºa cum este. Pe de altã parte, dacã stau bine sã mã gândesc, noi toþi, cei care avem fraþi am simþit la un moment dat ei sunt „mai” preferaþi decât noi, dar câþi dintre noi se pot lãuda cu un frate ca Accio?! Deci - un film de excepþie, cu actori frumoºi ºi talentaþi, cu o plãcutã coloanã sonorã, cu ceva umor ºi autoironie – un film ce nu trebuie ratat. Voi ce pãrere aveþi?