|
@ Pauline kael
incearca pa agentia liternet
In alta ordine de idei...
La inceputul secolului dement XX, multi s-au speriat de aparitia filmului si au propavaduit moartea teatrului. Dar profetia a fost falsa pentru ca teatrul este o arta de sine statatoare!
Primele filme au fost de fapt teatru filmat, singurul unghi de filmare fiind doar cel frontal.
Dramaturgi ca Luigi Pirandello au scris un teatru... cinematografic, piesele sale sunt structurate secvential. Catalina Buzoianu cand a montat piesele lui Pirandello a folosit in teatru proiectiile cinematografice
Regizori de teatru au imprumutat in montarea spactacolelor de teatru tehnici din cinematografie. Gordon Graig a folosit intens in montarile sale ecranele pe scena (screen-urile!) iar teatrul romanesc acelasi lucru l-au facut regizori ca Ion Sava, Victor Ion Popa. In cinematografia romana primii scenaristi au fost dramaturgi (de exp. Tudor Musatescu). Regizori mai intai de teatru care au fost sedusi mai apoi de regia de film: Ion Sahighian! Apoi Liviu Ciulei.
Si daca tinem cont si de faptul ca astazi oameni de teatru sunt tentati de regia de film: Silviu Purcarete, Horatiu Malaele... Dar si regizori de film sunt tentati de regia de teatru: Dan Pita, mai nou Ioan Carmazan...
Da, avem nevoie unii de altii: si cineastii au nevoie de oamenii de teatru si invers. Din acest schimb de experienta se poate produce o inoire a mijloacelor de expresie. Si teatrul si filmul ar avea de castigat.
__________________
"Nihil Sine Deo"
|