|
@ Ricutza
Hmm eu cred ca metoda lui Radford a fost cea mai "safe" pe care ar fi putut-o abordat-o. Piesa The Merchant of Venice face parte din repertoriul de piese sensibile ale lui Shakespeare care daca nu ar fi fost scrisa de insusi Shakespeare, imediat ar fi fost pusa la index. Problematica evreului chinuit dar care si chinuie in acelasi timp, este una foarte incomoda in media de azi. Iar daca Radford nu ar fi tinut cont de asta si ar fi facut un scenariu independent dar totusi inspirat de piesa originala, acesta ar fi fost pe loc desfiintat. De aceea el a zis, iau piesa originala, destul de cunoscuta si "fumata" de audienta (insa al lui Shakespeare in intregime) si pun niste actori de prima mana care sa incerce sa-i dea o valenta noua si asa fac piesa noua ca painea calda. Daca i-a mers sau nu, ramane la latitudinea audientei. Eu il respect pentru ca a avut curajul sa ia o asftel de piesa sensibila si sa incerce sa ii dea o noua interpretare fara neaparat sa schimbe textul, mizand numai pe jocul actorilor. E o incercare ambitioasa ce, cred eu, a avut succes. Cea mai buna ecranizare dupa parerea mea a unei piese de Shakespeare, simpla, fara tragisme hollywoodiene, apropiata textului si cu actori pe masura. Good money well spent.
|