@ se7en
first of all, in ceea ce ma priveste, n-am obiceiul sa resping parerile unor useri pentru ca n-au suficient de multe mesaje acumulate. iti respect parerea si sentimentele fata de film.
mie cred ca mi-ar fi placut mai mult sa vad Merchant of Venice, cu Pacino si Irons, pe scena unui teatru. in film am vazut efectiv energia, forta si pasiunea pe care ei o dadeau rolului.
ceea ce pentru teatru functioneaza excelent, pentru film nu e neaprat potrivit. eu personal, l-am vazut pe
actorul pacino, interpretand un rol. n-am vazut un personaj din film. am simtit ca pur si simplu iese in evidenta. isi spune replicile atat de afectat ca e pur si simplu foarte teatral.
imaginea filmului vorbeste prea putin in detalii si e foarte greu sa simt atmosfera. camera se fixeaza ca la teatru pe 2-3 personaje si le lasa sa-si spuna replica dupa replica dupa replica. cand Bassanio statea sa aleaga cutia si-si spunea toate gandurile, o vedeam pe Portia in planul doi, si o tot vedeam si o tot vedeam si imi era asa de clar ce cutie trebuie sa aleaga, si imi era atat de clar ca ea isi doreste ca el sa o aleaga ca nu aveam rabdare sa ascult replicile inca 5 minute. filmul nu trebuie sa fie teatru filmat.nu trebuie sa avem cadre seceventa de 5-10 minute. nu trebuie sa mizez doar pe expresia faciala a unui personaj ca sa imi dau seama ce simte.
in plus, Shakespeare este probabil cel mai studiat scriitor. foarte multa lume l-a citit, au fost nenumarate ecranizari ca sa nu mai vorbim de cate puneri in scena. lumea stie cuvintele alea. nu poti sa faci un film in 2005 unde replicile sa-ti faca tot filmul.
sa zicem totusi, ca gresesc. sa zicem ca n-am vazut filmul in conditii optime (desi daca filmul e bun pot sa-l vad dup-aia si pe VHS ca tot simt ce-am simtit in sala). poate ca n-aveam nici starea potrivita.
eu totusi stau si ma intreb cum un banal episod din Grey's Anatomy, in care 50% din replici sunt termeni medicali de care n-am habar, si 30% din ce ramane reprezinta diverse forme ale cuvantului "seriously", ma face sa stau cu ochii pironiti in televizor, desi vad episodul a doua oara, si sa-mi doresc sa-i dau cu ceva in cap prietenului meu care din cand in cand mai face cate un comentariu rautacios.
binenteles, tu poti sa crezi ca n-am inteligenta necesara sa-l apreciez pe Shakespeare, si ma multumesc cu "seriously"!
eu insa inclin sa cred ca Radford n-a abordat cum ar fi trebuit, textul.