[Se7en]

l-am revazut si eu ca n-aveam la ce sa ma uit...la cinema mi se paruse ok dar la televizor a fost sinistru de plicticos... iar chestia cu pastrarea formatului replicilor luate exact din Shakespeare mi se pare asa o idee proasta....nici un personaj nu era credibil! singurul care s-a apropiat cu o interpretare cat de cat decenta a fost Al Pacino insa si replicile lui erau mai potrivite pentru teatru decat pentru film...
oricum dezamagitor la o a doua vizionare... nu mai tin minte ce-am scris dupa prima, dar cred ca eram mai entuziasmata.

Imi permit sa fiu putin caustic in privinta parerii voastre despre asa zisa mediocritate a lui Merchant of Venice, insa o spun asa...ca o soapta...ca VA INSELAAAAAATI!!!! Ok, poate ati zice, vai cum isi permite dude asta sa sfideze parerea generala in ceea ce priveste mediocritatea lui Merchant of Venice si sa vina cu ideile lui "preconcepute". Insa da, o fac, si o fac sus si tare pentru ca filmul m-a impresionat intr-atat de mult ca am ajuns sa ma uit la el asa des cum ma uitam la VHS-urile mele vechi cu Mica Sirena si 101 Dalmatieni, dublate oribil in romana si copiate prin Germania. Motivul? Simplu, forta incredibila a imaginii si jocul excelent al actorilor. De unde aceasta forta? Din extrema simplitate a subtilitatilor emotionale pe care filmul le emana. Din lumini, din muzica simpla si suava si da, trebuie sa recunosc, dintr-un Pacino si un Irons care completeaza jocul actorilor ca cireasa de pe tort. Ricutza spunea ca jocul actorilor e plicticos si monoton dat fiind ramanerea dialogurilor la forma shakespeareana, eu insa as putea spune ca Michael Radford (scenariu) a facut un pariu care l-a castigat. Cu actori buni orice scenariu oricat de greu si plicticos poate deveni pe loc incandescent. Poate ca intr-adevar ca sa intelegi ce se intampla in film trebuia sa urmaresti cu sfintenie subtitrarea, insa apoi trebuia sa ridici imediat ochii sa vezi ce expresie uluitoare urmeaza sa mai faca Pacino. Filmul comunica prin imagini in primul rand, si printr-o Venetie departe, foarte departe de cea a unuia ca Visconti.... Plotul? Plotul nu merita nici o pledoarie, cred ca zeci, sute de critici literari i-au facut exegeza din toate punctele de vedere. Eu pot spune doar ca fara dramatismul de la sfarsit al lui Pacino, Shylock n-ar mai fi Shylock. Excusez-moi alors...