|
europe-east, asa e .... pe parcursul zilei de azi m-am gandit mai mult la filmul asta si mi-am dat seama ca mi-a placut foarte mult de fapt.....pleaca de la o poveste destul de tocita (da, vesnicii oameni bogati, tineri si frumosi lipsiti de suflet, dezumanizati) insa povestita foarte frumos....si asa e , incepututl este foarte sec, dur, duce cum am mai spus inspre absurd atunci cand Patrick Bateman descrie toate produsele cosmetice pe care le foloseste in fiecare dimineata...
Cred ca cel mai mult imi place tonul pe care este spusa povestea asta: e tonul cuiva care simte ca e pe un drum cu totul paralel decat cel normal, fara insa sa duca in acelasi loc, si e un ton in care se simte atat nepasarea fata de aceasta degenerare dar si un strop mic de strigat dupa ajutor.
"this confession meant nothing" e un final atat de dureros
|