Da,poate ca ar fi trebuit sa denumesc topicul
WUXIA (legende chinezesti si ceva WUSHU).
StefanDo a scris:
Quote:
|
Crouching Tiger, Hero si House of Flying Daggers sunt categoric cele trei filme obligatorii inspirate din mitologia chineza, dar Blestemul florii de aur si The Promise sunt total mediocre. Culorile lui Zhang devin insuportabil de kitsch in Blestem. Cat despre Memoriile unei gheise, problemele incep inca de la romanul lui Arthur Golden, dar si Marshall exagereaza un pic, introducand acel hiper-american sarut din final. Dar, ca si Hero sau Casa sabiilor zburatoare (trebuie sa pun mana pe un DVD sa revad dansul boabelor de fasole), Memoriile parca isi spala pacatele cu acel dans de la ceremonia de mizuage. Zhang Ziyi e absolut dementiala acolo.
|
Am vazut aseara "The Promise" nu mi s-a parut mediocru deloc,poate intr-adevar greoi si ambiguu,poate scenariul n-a oferit prea multa claritate si deja romantismele dulcegariile cinema-ului asiatic contemporan exacerbat pana la lacrimi care oboseste.
Dar sa nu privim superficial:Chen Kaige este unul din cei mai importanti cineasti chinezi ,apartinand celei de-a cincea generatii,si inclin sa cred,ca pe undeva i-a suflat talentul picturalului Zhang Yimou. In mitul dezvoltat in "Ultima Printesa" ,traducere fericita a titlului,Kaige are ambitii mari(care sunt indeplinite partial),despre destin,predeterminare,filosofic vorbind ,si despre paradoxul implicarii noastre directe si puterea de a schimba soarta,"suntem co-autori ai propriului destin".
O printesa angelica dar naravasa,scalvul devotat si curajos, un tanar duce rau si viclean...
Filmul incepe asa: o fetita umbla prin cadavrele imprastiate pe campul de lupta...care va fi promisiunea ei? Pe asta se bazeaza tot filmul si nu il povestesc aici.
De ce mi s-a parut mai complex Kaige?
StefanDo,(stiu ca nu vei raspunde
nu pot sa cred ca te-a impresionat dansul de la mizuage In "Memoriile geishei" si Ziyi Zhang aceeasi,fara sclipirea lui Gong Li de exemplu,si nu te-au impresionat salvarea printesei pasare alba din colivie ,dansul acela neomenesc din " The Promise" ,ca sa nu mai zic dexteritatea si poezia din lupta dintre Duce si cel din Taramul zapezii ,blestemat sa poarte mantia neagra,printre panourile acelea in miscare translucide in care pasarile pictate si cel care zbura printre ele fascinau.
N-a fost un film rau,doar " lungit" prea mult."Memoriile geishei " n-are nici o treaba cu civilizatia si cultura nipona si nu e vb doar de carte si scenariu.