|
Nu se poate ca, o datä ce l-ai cunoscut, sä ai altä pärere.
Prima mea amintire legatä de el dateazä din vara lui 1981 - când, împreunä cu Radu Aneste Petrescu, începuse realizarea unei filmografii detaliate a arhivei I.A.T.C., iar noi, studentii, îi ajutam în cadrul practicii (prilej cu care am väzut pentru prima oarä multe filme studentesti mai vechi). Când mi s-a spus cä voi lucra cu dl profesor Littera, am fost putin timorat - pentru ca imediat sä mä socheze modul direct, dezinvolt, de la egal la egal, în care trata cu noi. Si meticulozitatea cu are insista ca fiecare fisä filmograficä sä fie perfectä pânä-n cele mai mici amänunte (dacä pe generic scria "Ovid S. Crohmälniceanu", asa trebuia sä se regäseascä si pe hârtie, nu "O.S." sau altcumva). Si frustrarea fatä de orice hiatus cauzat de dolcefarnientismul si doruleliitatea multor angajati din Rahova care chipurile ne ajutau (aducând filmele de la arhivä, etc.)
In toamna urmätoare, a fost ultima oarä când s-au mai gäsit tigäri BT în Bucuresti - locurile (noastre) privilegiate: barurile de la Inter si bufetul de la subsol al Teatrului National. George Littera îsi cumpära câte un cartus, apoi mä lua deoparte si, aproape rusinat, scuzându-se de mii de ori, îmi dädea bani sä-i mai cumpär încä unul, ca sä nu-l bombäne lumea cä le ia el pe toate...
|