|
@ricutza
ma refeream la spiritul din filmele astea, la prospetimea si vitalitatea lor pe care nu s-a pus praful....ceva meta-tehnic sau meta-temporal....evident ca lucrurile au evoluat, bineinteles ca forma se schimba la fel si fondul....
ca sa fiu mai clara: daca ar face vreun regizor acum un film in maniera french new wave, eu una nu as avea senzatia ca ar fi un film demodat.....daca insa un regizor ar face acum un film neorealist sau expresionist, as sti cu siguranta ca nu apartine vremurilor noastre si as suspecta ca e facut in mod intentionat asa (pt aducere aminte)....
filmele nouvelle vague au o prospetime eterna si o naturalete hranitoare, mai ales prin intelectualismul pe care lumea il considera fortat sau emfatic, prin emotiile expuse atat de inteligent (iara nu siropos, bleg, lacrimogen, amar) si inedit si etc
|