|
Filmele pentru copii nu se pot face la comandä - sunt unul dintre cele mai dificile genuri. Copiii constituie un public extrem de sincer si exigent, nu-i poti päcäli. Sigur, e foarte trist cä n-a räsärit de nicäieri un regisor autentic de filme pentru copii - dar vina nu o poartä nici unul dintre autorii filmelor grave, serioase, aparent negativiste, asa-zis "minimaliste", etc.
Incercati sä întelegeti un lucru elementar: nici un artist nu lucreazä la comandä (comercialä, socialä, politicä, etc.). Cei care o fac sunt (în cel mai bun caz!) simpli meseriasi - corecti (ca Jack Gold, Don Taylor ori Jörg Foth) sau stângaci (ca Zizi Bostan, Gh. Naghi sau Elena Cretu). Deci, nu vä repeziti la Caranfil, Puiu, Porumboiu, Muntean ori Mungiu cu toroipanu', sä facä filme pentru copii cä tara piere! Fac fix ce filme simte neuronii lor. Dacä vreunul dintre ei are într-adevär înäuntru acel fior aparte al empatiei cinematografice cu copiii, o sä facä el singur Mici Lorzi si Tomi Sawyeri, când i-o veni pe chelie.
Solutia e alta - si deloc simplä: o cinematografie nationalä suficient de normalä încât, dacä existä într-adevär posibili autori de filme pentru copii, sä aibä sanse reale de a se descoperi - iar asta nu tine nici de minimalism, nici de mizerabilism, nici de antiläzärism sau contramungism; tine (în primul rând) de un sistem de finantare onest si echilibrat, si de o distribuire asisjderea.
|