|
E super ok filmul asta!
Nicidecum nu se pune problema de superficialiate. Poate doar de incapacitatea unora de a accepta ca uneori ceva ce pare extraordinar de dramatic (cum ar fi sarcina unei adolescente) poate de fapt sa fie rezolvat si altfel, intr-o maniera pozitiva.
Stiu, toata lumea se asteapta ca un astfel de eveniment in viata unei adolescente trebuie sa atraga dupa sine: dezmostenirea si renegarea de catre parinti, exmatricularea de la scoala, disparitia prietenilor si de ce nu, sa o ia razna si sa ajunga la spitalul de nebuni dupa avort. Nu e asa ca in maniera asta ati fi considerat filmul mai credibil?
Ei bine, sansele sa fie bine sunt egale cu sansele sa fie rau si asa cum acceptati o varianta dramatica a unui eveniment mi se pare normal sa acceptati si varianta optimista.
In fond ce rost ar fi avut alt film despre un avort sau distrugerea vietii unei adolescente din cauza unei sarcini?
Dialogurile beton DAR ce m-a innbunit pe mine a fost rolul pustiului, al celui care a lasat-o insarcinata pe June. Fenomenal rol, fermecator personaj, m-am indragostit de el! Oricum atat el cat si June sunt niste adolescenti atipici, June are un profil foarte matur (si de aceea trece astfel prin probleme) si pur si simplu sunt fermecatori amandoi, foarte inteligenti, cu umor si nonconformisti.
Interesanta oglinda care este pusa intre cuplul chipurile matur al parintilor adoptivi, care atentie, nu reuseste sa gestioneze situatia de conflict si sa depaseasca problemele pe care le intampina, in opozitie cu cuplul de adolescenti care se demonstreaza a fi mult mai intelepti, temperati, autentici si stapani pe ei! Asadar, varsta biologica nu are nici o legatura cu varsta psihologica, aici se pare ca sunt invers proportionale!
Muzica bestiala, tot filmul m-a emotionat si mai ales, cat de firesc poate sa fie totul!
|