Originally Posted by thequietsurfer:
|
La prima vizionare am avut o impresie de prospetime (inevitabila cand vine vorba de Gondry), dar si o vaga senzatie de exces ludic. Stiu ca s-a mai vorbit despre asta, insa trebuie sa marturisesc ca in ESOTSM armonia compozitiei nu mi s-a parut a avea de suferit din cauza inovatiilor stilistice ale lui Gondry. Nu cred ca el isi propune sa livreze productii care sa placa ca niste pungi de pufuleti cu surprize. In ESOTSM, joaca statea la masa fara sa se certe cu greutatea temei, cu tristetea ce se prelinge din incercarea lui JC de a demonstra ca se poate lupta si impotriva ireversibilului.
Ceea ce reuseste Gondry mereu este sa evite ridicolul in conditiile in care se plimba nestingherit la brat cu el. Reuseste sa-l transfigureze artistic. Isi asuma fara fasoane postura de adolescent exuberant, plusurile fiind roadele acestei sinceritati pe care cu greu o mai regasim la regizorii contemporani. LSDR imbratiseaza extravagantul, dar o face parca cu prea multa ardoare. Cred ca la Gondry se poate vorbi chiar de o estetica a extravagantului inofensiv. O inteleg perfect pe Klein pentru ca si eu am regretat putin faptul ca ghidusia sugruma (nu violent, ci treptat) o buna parte din poveste. Nu mi se pare, totusi, ca e un simplu "exercitiu de stil". Parca Gondry a uitat sa renunte la trucurile de magician aflat in slujba copiilor, lasandu-se el insusi sedus de propriile giumbuslucuri.
Cu toate astea, filmul e seducator si poate ca rezervele mele nu sunt decat expresia unei pareri de rau. Aceea de a nu te afla in fata unui monument dedicat fertilitatii visului. O astfel de constructie nu suporta, din pacate, prea mult carton.
|
nu crezi ca LSDR este mai extravagant dat fiind ca personajul central e un om cu probleme emotionale? Nu crezi ca decurge din insasi personalitatea personajului principal, aceasta candoare exagerata?
Stiti femeile acelea schizofrene care se imbraca in haine de epoca? (cunosc eu una, mama unui prieten al meu, e schizo, si se imbraca numai cu rochii de epoca...stridente)....deci da, stridenta, extravaganta, exagerare, cu adevarat departe de normalitatea noastra....de aceea eu inteleg perfect ca filmul sa abunde si sa redundeze si sa se exhibe histrionic.....
Spui tu, quietsurfer, ca ESOTSM este mai echilibrat, nu exagereaza, nu o ia razna....pai personajele centrale sunt niste oameni relativ normali....indragostiti, inocenti si suferinzi, dar in limita normalitatii....
Ceea ce, spre exasperarea voastra (ca am spus-o de atatea ori), demonstreaza ca Forma se imbina organic cu Subiectul