[klein]

argumentele tale de mai sus ar fi urmatoarele:
1. filmul incepe bine dar se transforma intr-un ghiveci care nu mai are legatura cu filmul. Wait a minute! Cum adica nu mai are legatura cu filmul? Ti se pare ca devine prea haotic, sau prea de neinteles, sau ce anume devine ghiveci??????? (mentionez ca asta nu e un argument, e o afirmatie de tipul "Magdalena e antipatica" dar nu explicam de ce e antipatica).

2. Gondry se joaca periculos de mult cu kitschul. Al naibii sa fiu daca am observat ceva kitsch in filmul asta. Ce e kitschos in Arta Viselor? Figurinele de plastilina, cartoanele colorate, costumatiile de animalutze, sau ce? In caz ca la asta te referi, ei bine gresesti. Pt ca toate aceste elemente sunt de natura sa dezvolte o relatie intre continut (adica Subiect) si Forma (adica scenografia sau chiar regia). Adica realizeaza un liant intre personalitatea lui Stephane (una foarte creativa, foarte emotionala, afectiva, schizoida, expresiva) si mediul in care traieste, se exprima si isi traieste evenimentele. Cu alte cuvinte sustine raportul Subiect - Forma.

3. Te-ai izbit cand Carrey s-a trezit copil sub masa? De ce? Pare incredibil, nu, ca un om matur sa se trezeasca sub masa din bucataria copilariei lui....asa ceva nu se intampla, nu? Ce anume este frapant la acest lucru? Oare ne scapa din vedere faptul ca in Eternal Sunshine, Carrey incearca sa o stearga din memoria lui pe Clementine dar pe parcursul erase-ului isi da seama ca o iubeste si nu vrea sa o piarda? Si atunci inconstientul lui face tot posibilul sa o salveze ducand-o in zone foarte indepartate, la care Erase-ul nu avea ce sa caute? Stii, Klein, ca lucrurile astea ni se intampla si noua....putem si noi sa mutam amintiri dintr-un loc/moment in altul....e o reactie a inconstientului care e capabil de niste mecanisme extraordinare....e pe bune, nu e vrajeala, si gondry se pare ca stie ceva psihanaliza....

1. ai raspuns singura intrebarii. da, devine haotic. Nu de neinteles. ca se intelege. in arta viselor, chiar de la inceputul filmului, exercitiul de stil domina povestea, sentimentele, mesajul, tot. si pana la urma nu ramai cu nimic. in Eternal ... aceeasi tehnica serveste mai mult povestii, relatiilor dintre personaje, etc. de aceea am zis ca il prefer.
(uneori faptul ca magdalena e antipatica tine de chimie)

2. Al naibii sa fii daca nu ai vazut ceea ce era evident. Totul e kitsch: cartonul, formele, culorile... Interesant e ca, Gondry le ofera un a doilea sens (visul, imaginarul, etc), motiv pentru care capata valoare artistica, depasindu-l pe cel al kitsch-ului. dar eu cred ca a mers prea departe cu acest joc si ca a riscat, prin supralicitare, sa readuca obiectele la functia lor initiala. aici e doar chestie subiectiva. pentru mine e prea mult, e indigest, e gratuit, e exercitiu de desen si matematica, nu emotie artistica.

3. nu dimensiunea incredibila m-a socat, pentru ca, ea e logica in structura filmului. ci felul in care e realizata: pueril, ridicol. personajul lui Carrey care ajunge in zona memoriei copilariei, nu e un copil, e un adult imbracat in pijamele cu floricele sub o masa gigantica. ei, din acel moment, pe mine filmul m-a abandonat. oricat mi-ai argumenta ca e normal, ca e psihanaliza (ceea ce nu contest), felul in care e realizat, o spun inca o data, nu mai e o joaca cu kitsch-ul e kitsch curat.