[Pauline Kael]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.

Ar fi bine sa iscati controverse,de n pagini...
Nu trebuie sa-l reducem pe Gondry ca fiind creator de videoclipuri(sunt altii mai buni "creatori de videoclipuri).
Intr-adevar nu e nul,dar inegalitatea si haotismul lui ii confera originalitate.
Nu am vazut decat "Arta viselor",de celelalte m-am ferit,de tristetea mucilaginoasa a lui Jim Carrey,etc.
Interesant punct de vedere,cum ati fi continuat dvs,ideea filmului,pe care ati spus ca regizorul o incepe bine dar tehnic si artistic o pierde?Poate ii dati o idee.
Kitschul nu este ceea ce se vede ,ci o forma de arta care substituie cu fermitate dar candoare forme mai greoaie si mai greu tangibile...
Nu inteleg amestecul " artei viselor" cu celelalte filme,sunt diferite.
Cartonul si toate obiectele acelea stilizate,cu aer de anticariat mi se par sublime,nu este doar decor,butaforie ci o expresie a suferintei(de aceea nu se rade pana la capat) a suferintei psihice(pierderea simtului realitatii,schizofrenie),care pare desueta si anacronica,dar idealizeaza si infrumuseteaza cosmarul,trairile interioare.
Asta este si ideea ,sa fie un film ciudat,pe care sa nu-l uiti,in care se introspecteaza suprarealist cu miljloace artistice sentimente si suferinte omenesti.
Iar actorii ) imi plac foarte mult,asta ca un plus pentru film.