|
Multumesc, dar nu. Chiar nu e nici un päcat.
"Neînvinsä-i dragostea" a fost filmul unui moment, a reprezentat buimäceala entuziastä de la începutul anilor '90, când cu totii cäutam reperele unei estetici cinematografice noi. Ca sens, situatia de pornire era mai proprie lui Daneliuc (initiatorul si producätorul proiectului), cu mania lui de a culege din realitate ciosvârte zemos-fezandate (si cu ceva muste si viermi, dacä se poate) si a le-nciocäla d-a-mboulea (vezi TOATE filmele lui de dupä 1989). Eu am acceptat si dezvoltat subiectul, fiindcä eram tânär si mä incitau chestiile socante (i-auzi, viol la morgä - wow!). Am pariat pe sase numere si mi-au iesit trei (adicä, insuficient - la 6/49). Acum, de pildä, mult mai mult m-ar atrage un studiu de personaje într-o unitate de loc, timp si actiune... sau un film politic rece si precis... sau o comedie curatä, veselä, tonicä... sau o aventurä näzbâtioasä, �* la Indiana Jones... Adicä, o formulä foarte cinstitä cu sine însäsi - nu o acrobatie färä plasä.
Asa cä "Neînvinsä-i..." stä bine acolo unde stä, în 1993. E de reväzut (si-l vom revedea!), numai în contextul acelei perioade.
|